Victoria asupra amoniţilor şi arameilor

19 După aceea, Nahaş, regele amoniţilor, a murit, iar în locul lui a domnit fiul său. ² David a zis: „Voi da dovadă de loialitate faţă de Hanun, fiul lui Nahaş, căci şi tatăl său a dat dovadă de loialitate faţă de mine.“ David a trimis soli ca să-l mângâie sufleteşte pe Hanun pentru moartea tatălui său. Când slujitorii lui David au ajuns în ţara amoniţilor, la Hanun, ca să-l mângâie sufleteşte, ³ căpeteniile amonite i-au zis lui Hanun: „Chiar crezi că David doreşte să-l cinstească pe tatăl tău, trimiţându-ţi aceşti oameni ca să te mângâie sufleteşte? Slujitorii lui au venit la tine mai degrabă ca să cerceteze, să iscodească şi să cucerească ţara.“

⁴ Hanun i-a luat pe slujitorii lui David, i-a ras, le-a tăiat hainele pe jumătate, până la brâu, şi le-a dat drumul, ⁵ astfel că ei au plecat. Când David a fost înştiinţat despre ce li s-a întâmplat bărbaţilor acelora, a trimis să le spună bărbaţilor care au fost atât de mult umiliţi: „Rămâneţi în Ierihon până vă va creşte din nou barba şi apoi să vă întoarceţi!” ⁶ Văzând că se făcuseră urâţi lui David, Hanun şi amoniţii au trimis o mie de talanţi^[a] de argint ca să tocmească care şi călăreţi din Aram-Naharayim^[b], din regatul arameu al Maacăi şi din Ţoba. ⁷ Au tocmit astfel treizeci şi două de mii de care şi pe regele din Maaca cu oştirea lui. Aceştia au venit şi şi-au aşezat tabăra la Medeba, iar amoniţii s-au strâns din cetăţile lor, ca să meargă la război.

⁸ Când a auzit David acest lucru, l-a trimis împotriva lor pe Ioab împreună cu toată oştirea, numai războinici viteji. ⁹ Amoniţii au ieşit din cetate şi şi-au ocupat poziţiile de luptă la intrarea cetăţii, în timp ce regii care au venit să-i ajute s-au aşezat în câmp deschis. ¹⁰ Ioab a văzut că avea de luptat şi în faţă şi în spate. Prin urmare, a ales o parte dintre vitejii lui Israel şi i-a mobilizat împotriva arameilor, ¹¹ iar restul oştirii a pus-o sub comanda fratelui său Abişai, mobilizând-o împotriva amoniţilor. ¹² Ioab i-a zis lui Abişai: „Dacă arameii mă copleşesc, să-mi vii în ajutor, iar dacă amoniţii te copleşesc, te voi ajuta eu. ¹³ Fii tare şi îmbărbătează-te pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru şi facă-se voia Domnului!“ ¹⁴ Când Ioab i-a atacat pe aramei cu oştirea lui, aceştia au fugit dinaintea lor. ¹⁵ Amoniţii, văzând că arameii dau bir cu fugiţii, au fugit şi ei dinaintea lui Abişai, fratele lui Ioab, şi s-au retras în cetate. Apoi Ioab s-a întors la Ierusalim.

¹⁶ Văzând că au fost învinşi de Israel, arameii au trimis mesageri şi i-au adus pe arameii de dincolo de râu^[c], aceştia avându-l în fruntea lor pe Şofac, conducătorul oştirii lui Hadad-Ezer. ¹⁷ Când a aflat David acest lucru, i-a adunat pe toţi israeliţii, a trecut Iordanul, le-a ieşit înainte şi a ocupat poziţii de luptă împotriva lor. David a ocupat poziţii de luptă împotriva arameilor şi s-au încleştat în luptă. ¹⁸ Arameii au fugit dinaintea lui Israel. David le-a ucis arameilor şapte mii de oameni care conduceau carele şi patruzeci de mii de pedestraşi. L-a mai ucis şi pe Şofac, conducătorul oştirii lor. ¹⁹ Văzând că au fost învinşi de Israel, vasalii lui Hadad-Ezer au făcut pace cu David şi i s-au supus. Şi arameii n-au mai îndrăznit să-i ajute pe amoniţi.