1 Corinteni 13

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Dragostea

13 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. ² Şi chiar dacă aş avea darul prorociei^(A) şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât^(B) să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. ³ Şi chiar dacă^(C) mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. ⁴ Dragostea^(D) este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, ⁵ nu se poartă necuviincios, nu^(E) caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, ⁶ nu^(F) se bucură de nelegiuire, ci se^(G) bucură de adevăr, ⁷ acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul^(H). ⁸ Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. ⁹ Căci^(I) cunoaştem în parte şi prorocim în parte, ¹⁰ dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi. ¹¹ Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil, când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. ¹² Acum, vedem^(J) ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar atunci, vom vedea faţă^(K) în faţă. Acum, cunosc în parte, dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. ¹³ Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.