1 Cronici 21

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Numărătoarea poporului

21 Satana^(A) s-a sculat împotriva lui Israel şi a aţâţat pe David să facă numărătoarea lui Israel. ² Şi David a zis lui Ioab şi căpeteniilor poporului: „Duceţi-vă de faceţi numărătoarea lui Israel de la Beer-Şeba până la Dan şi spuneţi-mi, ca să ştiu la cât se ridică^(B) numărul poporului.” ³ Ioab a răspuns: „Domnul să facă pe poporul Lui încă de o sută de ori pe atâta! Împărate, domnul meu, nu sunt ei toţi slujitori ai domnului meu? Dar pentru ce cere domnul meu lucrul acesta? Pentru ce să faci pe Israel să păcătuiască astfel?” ⁴ Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab. Şi Ioab a plecat şi a străbătut tot Israelul, apoi s-a întors la Ierusalim. ⁵ Ioab a dat lui David cartea numărătorii poporului: în tot Israelul erau o mie de mii şi o sută de mii de bărbaţi în stare să scoată sabia, iar în Iuda erau patru sute şaptezeci de mii de bărbaţi în stare să scoată sabia. ⁶ Între ei n-a numărat şi pe Levi şi Beniamin^(C), căci porunca împăratului i se părea o urâciune.

Ciuma

⁷ Porunca aceasta n-a plăcut lui Dumnezeu, care a lovit pe Israel. ⁸ Şi David a zis lui Dumnezeu: „Am săvârşit un mare păcat^(D) făcând lucrul acesta! Acum, iartă^(E) fărădelegea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!” ⁹ Domnul a vorbit astfel lui Gad, văzătorul^(F) lui David: ¹⁰ „Du-te şi spune lui David: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Îţi pun înainte trei urgii; alege una din ele, şi te voi lovi cu ea».’ ” ¹¹ Gad s-a dus la David şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Primeşte ¹² sau trei^(G) ani de foamete, sau trei luni în timpul cărora să fii nimicit de potrivnicii tăi şi atins de sabia vrăjmaşilor tăi, sau trei zile în timpul cărora sabia Domnului şi ciuma să fie în ţară şi îngerul Domnului să ducă nimicirea în tot ţinutul lui Israel. Vezi acum ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite’.” ¹³ David a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtorare! Să cad în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite, dar să nu cad în mâinile oamenilor!” ¹⁴ Domnul a trimis ciuma în Israel şi au căzut şaptezeci de mii de oameni din Israel. ¹⁵ Dumnezeu a trimis un înger^(H) la Ierusalim ca să-l nimicească şi, pe când îl nimicea, Domnul S-a uitat şi I-a părut^(I) rău de răul acesta, şi a zis îngerului care nimicea: „Destul! Acum, trage-ţi mâna înapoi!” Îngerul Domnului stătea lângă aria lui Ornan, Iebusitul. ¹⁶ David a ridicat ochii şi a văzut^(J) pe îngerul Domnului stând între pământ şi cer şi ţinând în mână sabia scoasă şi întoarsă împotriva Ierusalimului. Atunci, David şi bătrânii, înveliţi cu saci, au căzut cu faţa la pământ. ¹⁷ Şi David a zis lui Dumnezeu: „Oare n-am poruncit eu numărătoarea poporului? Eu am păcătuit şi am făcut răul acesta, dar oile acestea ce au făcut oare? Doamne, Dumnezeul meu, mâna Ta să fie dar peste mine şi peste casa tatălui meu şi să nu piardă pe poporul Tău!” ¹⁸ Îngerul^(K) Domnului a spus lui Gad să vorbească lui David, să se suie să ridice un altar Domnului în aria lui Ornan, Iebusitul. ¹⁹ David s-a suit, după cuvântul pe care-l spusese Gad în Numele Domnului. ²⁰ Ornan s-a întors şi a văzut îngerul, şi cei patru fii ai lui s-au ascuns împreună cu el: treiera grâul atunci. ²¹ Când a ajuns David la Ornan, Ornan s-a uitat şi a zărit pe David, apoi a ieşit din arie şi s-a închinat înaintea lui David, cu faţa la pământ. ²² David a zis lui Ornan: „Dă-mi locul ariei să zidesc în el un altar Domnului; dă-mi-l pe preţul lui în argint, ca să se depărteze urgia de deasupra poporului.” ²³ Ornan a răspuns lui David: „Ia-l şi să facă domnul meu împăratul ce va crede; iată eu dau boii pentru arderea-de-tot, carele în loc de lemne şi grâul pentru darul de mâncare, toate le dau.” ²⁴ Dar împăratul David a zis lui Ornan: „Nu! Vreau să-l cumpăr pe preţul lui în argint, căci nu voi da Domnului ce este al tău şi nu voi aduce o ardere-de-tot care să nu mă coste nimic.” ²⁵ Şi David a dat^(L) lui Ornan şase sute de sicli de aur pentru locul ariei. ²⁶ David a zidit acolo un altar Domnului şi a adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire. A chemat pe Domnul şi Domnul i-a răspuns prin foc^(M), care s-a pogorât din cer pe altarul arderii-de-tot. ²⁷ Atunci, Domnul a vorbit îngerului, care şi-a vârât iarăşi sabia în teacă. ²⁸ Pe vremea aceasta, David, văzând că Domnul îl ascultase în aria lui Ornan, Iebusitul, aducea jertfe acolo. ²⁹ Dar locaşul^(N) Domnului, făcut de Moise în pustie, şi altarul arderilor-de-tot erau atunci pe înălţimea Gabaonului. ³⁰ David^(O) nu putea să meargă înaintea acestui altar să caute pe Dumnezeu, pentru că îl înspăimântase sabia îngerului Domnului.