1 Ioan 4

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

4 Preaiubiţilor, să^(A) nu daţi crezare oricărui duh, ci să^(B) cercetaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi^(C) proroci mincinoşi. ² Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice^(D) duh care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu; ³ şi orice^(E) duh care nu mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar^(F) este în lume acum. ⁴ Voi^(G), copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi biruit, pentru că Cel^(H) ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume. ⁵ Ei^(I) sunt din lume; de aceea vorbesc ca din lume şi lumea^(J) îi ascultă. ⁶ Noi însă suntem din Dumnezeu; cine^(K) cunoaşte pe Dumnezeu ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul^(L) adevărului şi duhul rătăcirii. ⁷ Preaiubiţilor^(M), să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu. ⁸ Cine nu iubeşte n-a^(N) cunoscut pe Dumnezeu^(O), pentru că Dumnezeu este dragoste. ⁹ Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul^(P) că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca^(Q) noi să trăim prin El. ¹⁰ Şi dragostea stă nu^(R) în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire^(S) pentru păcatele noastre. ¹¹ Preaiubiţilor, dacă^(T) astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii. ¹² Nimeni^(U) n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi dragostea^(V) Lui a ajuns desăvârşită în noi. ¹³ Cunoaştem^(W) că rămânem în El şi că El rămâne în noi prin faptul că ne-a dat din Duhul Său. ¹⁴ Şi noi^(X) am văzut şi mărturisim că Tatăl^(Y) a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii. ¹⁵ Cine^(Z) va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, şi el, în Dumnezeu. ¹⁶ Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu^(AA) este dragoste şi cine^(AB) rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el. ¹⁷ Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta, astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, pentru ca^(AC) să avem deplină încredere în ziua judecăţii. ¹⁸ În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica, pentru că^(AD) frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a^(AE) ajuns desăvârşit în dragoste. ¹⁹ Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi. ²⁰ Dacă^(AF) zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu” şi urăşte pe fratele său este un mincinos, căci cine nu iubeşte pe fratele său pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu pe^(AG) care nu-L vede? ²¹ Şi aceasta este porunca^(AH) pe care o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu iubeşte şi pe fratele său.