¹¹ Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car^(A) de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt.

⁸ „M-am uitat noaptea şi iată că un om^(A) era călare pe un cal roşu şi stătea între mirţi într-un umbrar; în urma lui erau nişte cai roşii^(B), murgi şi albi.”

6 Am ridicat din nou ochii şi m-am uitat, şi iată că patru care ieşeau dintre doi munţi, şi munţii erau de aramă. ² La carul dintâi erau nişte cai roşii^(A), la al doilea car, cai^(B) negri, ³ la al treilea car, cai albi^(C) şi la al patrulea car, cai bălţaţi şi roşii. ⁴ Am luat cuvântul şi am zis^(D) îngerului care vorbea cu mine: „Ce înseamnă aceştia, domnul meu?” ⁵ Îngerul mi-a răspuns: „Aceştia^(E) sunt cele patru vânturi ale cerurilor, care ies din locul în care stăteau^(F) înaintea Domnului întregului pământ.” ⁶ Caii cei negri, înhămaţi la unul din care, s-au îndreptat spre ţara de la miazănoapte^(G) şi cei albi au mers după ei; cei bălţaţi s-au îndreptat spre ţara de miazăzi. ⁷ Cei roşii au ieşit şi ei şi au cerut să meargă să cutreiere pământul. Îngerul le-a zis: „Duceţi-vă de cutreieraţi pământul!” Şi au cutreierat^(H) pământul.