2 Am hotărât dar în mine să^(A) nu mă întorc la voi cu întristare. ² Căci, dacă vă întristez, de la cine să mă aştept la bucurie, dacă nu de la cel întristat de mine? ³ Şi v-am scris cum v-am scris, ca, la venirea mea, să^(B) n-am întristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie şi sunt^(C) încredinţat, cu privire la voi toţi, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor. ⁴ V-am scris cu multă mâhnire şi strângere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrimi, nu^(D) ca să vă întristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de mare pe care o am faţă de voi.

Iertarea celui pedepsit

⁵ Dacă^(E) a fost cineva o pricină de întristare, nu m-a^(F) întristat numai pe mine, ci pe voi toţi; cel puţin în parte, ca să nu spun prea mult. ⁶ Este destul pentru omul acesta pedeapsa care i-a fost dată de^(G) cei mai mulţi; ⁷ aşa că acum^(H) este mai bine să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire. ⁸ De aceea, vă rog să vă arătaţi iarăşi dragostea faţă de el, ⁹ căci v-am scris şi cu gândul ca să vă pun la încercare şi să văd dacă sunteţi^(I) ascultători în totul. ¹⁰ Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. În adevăr, ce am iertat eu – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos, ¹¹ ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui. ¹² Când am ajuns^(J) la Troa pentru Evanghelia lui Hristos, măcar că mi se deschisese acolo o uşă^(K) în Domnul, ¹³ n-am^(L) avut linişte în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe fratele meu Tit, de aceea mi-am luat ziua bună de la fraţi şi am plecat în Macedonia.

Slujba apostolului

¹⁴ Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma^(M) cunoştinţei Lui. ¹⁵ În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Hristos printre^(N) cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre^(O) cei ce sunt pe calea pierzării: ¹⁶ pentru aceştia^(P), o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine^(Q) este de ajuns pentru aceste lucruri? ¹⁷ Căci noi nu stricăm^(R) Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi, ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.