2 Regi 2
Nouă Traducere În Limba Română
Înălţarea lui Ilie la cer
2 Când a vrut Domnul să-l ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie şi Elisei[a] ieşeau împreună din Ghilgal.
2 Ilie i-a zis lui Elisei:
– Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite până la Betel.
– Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, i-a răspuns Elisei.
Aşa că au coborât împreună la Betel.
3 Fiii profeţilor[b], care erau la Betel, l-au întâmpinat pe Elisei şi i-au zis:
– Ştii că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine[c]?
– Da, ştiu, le-a răspuns Elisei, dar tăceţi!
4 Apoi Ilie i-a zis lui Elisei:
– Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite la Ierihon.
– Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, i-a răspuns Elisei.
Aşa că s-au dus împreună la Ierihon.
5 Profeţii care erau la Ierihon l-au întâmpinat pe Elisei şi i-au zis:
– Ştii că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine?
– Da, ştiu, a răspuns el, dar tăceţi!
6 Apoi Ilie i-a zis:
– Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite la Iordan.
– Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, i-a răspuns Elisei.
Aşa că au plecat împreună. 7 Cincizeci de bărbaţi dintre profeţi au venit şi s-au oprit la o anumită distanţă înaintea lor. Amândoi stăteau pe malul Iordanului. 8 Atunci Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele, iar apele s-au despărţit într-o parte şi într-alta şi au trecut amândoi pe uscat.
9 După ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elisei:
– Spune-mi ce pot să fac pentru tine înainte de a fi luat de la tine?
– Te rog, aş vrea să-mi revină o îndoită măsură din duhul tău, i-a zis Elisei.
10 Ilie i-a răspuns:
– Ai cerut un lucru greu, dar dacă mă vei vedea când voi fi luat de lângă tine, aşa ţi se va întâmpla; dacă nu, nu ţi se va întâmpla aşa.
11 Şi în timp ce mergeau şi vorbeau unul cu altul, un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de celălalt şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt. 12 Elisei privea şi striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel şi călăreţii lui!“ După ce nu l-a mai văzut, Elisei şi-a luat hainele şi le-a rupt în două. 13 Apoi a ridicat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, s-a întors şi a stat pe malul Iordanului. 14 După ce a luat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, a lovit cu ea apele şi a zis: „Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?“ Şi de îndată ce a lovit apele, ele s-au despărţit într-o parte şi într-alta, şi Elisei a trecut dincolo. 15 Când au văzut lucrul acesta, profeţii care erau în faţa Ierihonului au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei!“ I-au ieşit în întâmpinare şi i s-au închinat până la pământ. 16 Ei i-au zis:
– Între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni curajoşi. Îngăduie-le, te rugăm, să-l caute pe stăpânul tău. Poate că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.
– Să nu-i trimiteţi, le-a răspuns el.
17 Însă ei au stăruit până când acesta, stânjenit, le-a zis:
– Trimiteţi-i!
I-au trimis deci pe cei cincizeci de oameni care l-au căutat timp de trei zile fără să-l găsească. 18 Elisei îi aştepta la Ierihon şi când s-au întors la el, le-a zis:
– Nu v-am spus să nu vă duceţi?
Vindecarea apelor de la Ierihon
19 După aceea, bărbaţii din cetate i-au zis lui Elisei:
– Stăpâne, după cum vezi, aşezarea cetăţii este bună, dar apele sunt rele şi pământul este sterp.
20 – Aduceţi-mi un vas nou şi puneţi sare în el, le-a zis el.
Şi ei i-au adus. 21 Apoi Elisei s-a dus la izvorul apelor, a aruncat în el sare şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Vindec aceste ape şi niciodată nu vor mai cauza moartea, nici nu vor mai face pământul neroditor!»“ 22 Şi apele au rămas vindecate până în ziua de azi, potrivit cuvântului rostit de Elisei.
Pedepsirea tinerilor batjocoritori
23 De acolo Elisei s-a dus la Betel. În timp ce mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate şi şi-au bătut joc de el, strigându-i: „Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!“ 24 El s-a uitat în spate, i-a văzut şi i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit din pădure două ursoaice şi au sfâşiat patruzeci şi doi dintre aceşti copii. 25 De acolo Elisei s-a dus la muntele Carmel, iar după aceea s-a întors în Samaria.
Footnotes
- 2 Regi 2:1 Elisei (ebr.: Elişa) înseamnă Dumnezeu mântuie
- 2 Regi 2:3 Prin fiu se înţelege calitatea de membru al grupului profeţilor, grup care avea probabil şi anumiţi mentori, cum au fost Samuel, Ilie, Elisei; peste tot în capitol
- 2 Regi 2:3 Lit.: de deasupra capului tău; şi în v. 5
2 Împăraţilor 2
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Înălţarea lui Ilie la cer
2 Când a voit Domnul să ridice(A) pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu(B) Elisei. 2 Ilie a zis lui Elisei: „Rămâi aici(C), te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel.” Elisei a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul(D) tău că nu te voi părăsi.” Şi s-au pogorât la Betel. 3 Fiii prorocilor(E), care erau la Betel, au ieşit la Elisei şi i-au zis: „Ştii că Domnul răpeşte astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Şi el a răspuns: „Ştiu şi eu, dar tăceţi.” 4 Ilie i-a zis: „Eliseie, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihon.” El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!” Şi au ajuns la Ierihon. 5 Fiii prorocilor care erau la Ierihon, s-au apropiat de Elisei şi i-au zis: „Ştii că Domnul răpeşte azi pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Şi el a răspuns: „Ştiu şi eu, dar tăceţi.” 6 Ilie i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan.” El a răspuns: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Şi amândoi şi-au văzut de drum. 7 Cincizeci de inşi dintre fiii prorocilor au sosit şi s-au oprit la o depărtare oarecare în faţa lor şi ei amândoi s-au oprit pe malul Iordanului. 8 Atunci, Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele, care s-au despărţit(F) într-o parte şi într-alta, şi au trecut amândoi pe uscat. 9 După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: „Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine.” Elisei a răspuns: „Te rog, să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!” 10 Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar, dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, aşa ţi se va întâmpla; dacă nu, nu ţi se va întâmpla aşa.” 11 Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car(G) de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt. 12 Elisei se uita şi striga: „Părinte!(H) Părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui!” Şi nu l-a mai văzut. Apucându-şi hainele, le-a sfâşiat în două bucăţi 13 şi a ridicat mantaua căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s-a întors şi s-a oprit pe malul Iordanului; 14 a luat mantaua căreia îi dăduse Ilie drumul şi a lovit apele cu ea şi a zis: „Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?” Şi a lovit apele, care s-au despărţit(I) într-o parte şi în alta, şi Elisei a trecut.
Fiii prorocilor trimit să caute pe Ilie
15 Fiii prorocilor care erau în faţa(J) Ierihonului, când l-au văzut, au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei.” Şi i-au ieşit înainte şi s-au închinat până la pământ înaintea lui. 16 Ei i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni viteji. Vrei să se ducă să caute pe stăpânul tău? Poate(K) că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.” El a răspuns: „Nu-i trimiteţi.” 17 Dar ei au stăruit multă vreme de el. Şi el a zis: „Trimiteţi-i.” Au trimis pe cei cincizeci de oameni, care au căutat pe Ilie trei zile şi nu l-au găsit. 18 Când s-au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: „Nu v-am spus să nu vă duceţi?”
Vindecarea apelor de la Ierihon
19 Oamenii din cetate au zis lui Elisei: „Iată, aşezarea cetăţii este bună, după cum vede domnul meu, dar apele sunt rele şi ţara este stearpă.” 20 El a zis: „Aduceţi-mi un blid nou şi puneţi sare în el.” Şi i-au adus. 21 Apoi s-a dus la izvorul apelor şi a aruncat(L) sare în el şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpătură.’ ” 22 Şi apele au fost vindecate până în ziua aceasta, după cuvântul pe care-l rostise Domnul.
Pedepsirea copiilor
23 De acolo s-a suit la Betel. Şi, pe când mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate şi şi-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: „Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!” 24 El s-a întors să-i privească şi i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit doi urşi din pădure şi au sfâşiat patruzeci şi doi dintre aceşti copii. 25 De acolo s-a dus pe muntele Carmel, de unde s-a întors la Samaria.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
