Add parallel Print Page Options

Cântarea lui David

22 David a îndreptat către Domnul cuvintele(A) acestei cântări după ce Domnul l-a izbăvit(B) din mâna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mâna lui Saul.

El a zis:
„Domnul(C) este stânca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.
Dumnezeu este stânca mea
la care(D) găsesc un adăpost,
scutul(E) meu şi puterea(F) care mă mântuieşte,
turnul(G) meu cel înalt şi scăparea(H) mea.
Mântuitorule, Tu mă scapi de silnicie!
Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
Căci valurile morţii mă înconjuraseră,
şuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră,
legăturile(I) mormântului mă înconjuraseră,
laţurile morţii mă prinseseră.
În strâmtorarea mea, am chemat(J) pe Domnul,
am chemat pe Dumnezeul meu;
din locaşul Lui, El mi-a auzit(K) glasul şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
Atunci, pământul s-a cutremurat(L) şi s-a clătinat,
temeliile(M) cerului s-au mişcat
şi s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.
Fum se ridica din nările Lui
şi un foc(N) mistuitor ieşea din gura Lui:
cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.
10 A plecat(O) cerurile şi S-a pogorât:
un nor gros(P) era sub picioarele Lui.
11 Călărea pe un heruvim şi zbura, venea pe aripile(Q) vântului;
12 era înconjurat cu întunericul(R) ca şi cu un cort,
era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.
13 Din strălucirea care era înaintea Lui
scânteiau cărbuni(S) de foc.
14 Domnul a tunat(T) din ceruri,
Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul;
15 a aruncat săgeţi(U) şi a risipit pe vrăjmaşii mei,
a aruncat fulgerul şi i-a pus pe fugă.
16 Fundul mării s-a văzut,
temeliile lumii au fost descoperite
de mustrarea(V) Domnului,
de vuietul suflării nărilor Lui.
17 El(W) Şi-a întins mâna de sus din înălţime, m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari;
18 m-a izbăvit(X) de potrivnicul meu cel puternic,
de vrăjmaşii mei
care erau mai tari decât mine.
19 Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele,
dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
20 El m-a scos la loc(Y) larg.
El m-a mântuit, pentru că mă(Z) iubeşte.
21 Domnul mi-a(AA) răsplătit după nevinovăţia mea,
mi-a făcut după curăţia(AB) mâinilor mele;
22 căci am păzit(AC) căile Domnului,
nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
23 Toate poruncile(AD) Lui au fost(AE) înaintea mea
şi nu m-am depărtat de la legile Lui.
24 Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea.
25 De aceea, Domnul mi-a răsplătit nevinovăţia(AF) mea
după curăţia mea înaintea Lui.
26 Cu cel bun(AG) Tu eşti bun,
cu omul drept Te porţi după dreptate,
27 cu cel curat eşti curat,
cu cel îndărătnic(AH) Te porţi după îndărătnicia lui.
28 Tu mântuieşti pe poporul(AI) care se smereşte,
şi cu privirea Ta
cobori pe cei mândri(AJ).
29 Da, Tu eşti lumina mea, Doamne!
Domnul luminează întunericul meu.
30 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate,
cu Dumnezeul meu sar peste zid.
31 Căile lui Dumnezeu sunt(AK) desăvârşite,
Cuvântul Domnului este(AL) curăţit;
El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.
32 Căci cine(AM) este Dumnezeu, afară de Domnul?
Şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu este cetăţuia mea(AN) cea tare
şi El mă călăuzeşte pe(AO) calea cea dreaptă(AP).
34 El îmi face picioarele ca(AQ) ale cerboaicelor
şi El mă aşază pe locurile mele cele înalte(AR).
35 Îmi(AS) deprinde mâinile la luptă
şi braţele mele întind arcul de aramă.
36 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale
şi ajung mare prin bunătatea Ta.
37 Lărgeşti(AT) drumul sub paşii mei
şi picioarele mele nu se clatină.
38 Urmăresc pe vrăjmaşii mei şi-i nimicesc,
nu mă întorc până nu-i nimicesc.
39 Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală;
cad(AU) sub picioarele mele.
40 Tu mă încingi(AV) cu putere pentru luptă,
răpui sub mine pe potrivnicii(AW) mei.
41 Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul(AX) înaintea mea
şi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
42 Se uită în jurul lor şi nu-i cine să-i scape.
Strigă către Domnul(AY), dar nu le răspunde!
43 Îi pisez ca(AZ) pulberea pământului,
îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul(BA) de pe uliţe.
44 Mă scapi(BB) din neînţelegerile poporului meu;
mă păstrezi drept căpetenie(BC) a neamurilor;
un popor(BD) pe care nu-l cunoşteam îmi este supus.
45 Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintâi poruncă.
46 Fiii străinului leşină de la inimă,
tremură când ies din(BE) cetăţuie.
47 Trăiască Domnul
şi binecuvântată să fie Stânca mea!
Înălţat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii(BF) mele,
48 Dumnezeu, care este răzbunătorul meu,
care-mi supune(BG) popoarele
49 şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei!
Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei,
mă izbăveşti de omul(BH) asupritor.
50 De aceea Te voi lăuda printre(BI) neamuri, Doamne,
şi voi cânta spre slava Numelui Tău!
51 El dă(BJ) mari izbăviri împăratului Său
şi arată milă unsului(BK) Său:
lui David şi seminţei(BL) lui pentru totdeauna.”