Amos 8

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

8 Domnul, Dumnezeu, mi-a trimis următoarea vedenie. Iată, era un coş cu poame coapte. ² El a zis: ‘Ce vezi, Amos?’ Eu am răspuns: ‘Un coş cu poame coapte’. Şi Domnul mi-a zis: ‘A venit sfârşitul^(A) poporului Meu Israel; nu-l mai pot ierta^(B)! ³ În ziua aceea, cântecele Templului^(C) se vor preface în gemete, zice Domnul, Dumnezeu, pretutindeni vor arunca^(D) în tăcere o mulţime de trupuri moarte. ⁴ Ascultaţi lucrul acesta, voi care mâncaţi^(E) pe cel lipsit şi prăpădiţi pe cei nenorociţi din ţară! ⁵ Voi care ziceţi: «Când va trece luna nouă ca să vindem grâul şi Sabatul^(F) ca să deschidem grânarele, să micşorăm efa^(G) şi să mărim siclul, şi să strâmbăm cumpăna ca să înşelăm? ⁶ Apoi, vom cumpăra pe cei nevoiaşi pe argint^(H) şi pe sărac pe o pereche de încălţăminte şi vom vinde codina în loc de grâu».’ ⁷ Domnul a jurat pe slava^(I) lui Iacov: ‘Niciodată^(J) nu voi uita niciuna din faptele lor! ⁸ Nu se va cutremura ţara^(K) din pricina acestor mişelii şi nu se vor jeli toţi locuitorii ei? Nu se va umfla toată ţara ca râul, ridicându-se şi pogorându-se iarăşi ca râul^(L) Egiptului? ⁹ În ziua aceea, zice Domnul, Dumnezeu, voi face să asfinţească soarele^(M) la amiază şi voi întuneca pământul ziua nămiaza mare. ¹⁰ Vă voi preface sărbătorile în jale şi toate cântările în bociri pentru morţi, voi acoperi toate coapsele cu saci^(N) şi voi face toate capetele pleşuve; voi arunca ţara într-o jale^(O) ca pentru un singur fiu şi sfârşitul ei va fi ca o zi amară. ¹¹ Iată, vin zile, zice Domnul, Dumnezeu, când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea^(P) cuvintelor Domnului. ¹² Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute Cuvântul Domnului, şi tot nu-l vor găsi. ¹³ În ziua aceea, se vor topi de sete fetele frumoase şi flăcăii. ¹⁴ Ei, care jură^(Q) acum pe păcatul^(R) Samariei şi zic: «Pe Dumnezeul tău cel viu, Dane!» şi «Pe drumul^(S) Beer-Şebei!» vor cădea şi nu se vor mai scula.’