Apocalipsa 6

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

6 Când a rupt Mielul cea dintâi din cele şapte peceţi, m-am^(A) uitat şi am auzit pe una^(B) din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!” ² M-am uitat şi iată că s-a arătat un^(C) cal alb. Cel ce^(D) sta pe el avea un arc; i^(E) s-a dat o cunună şi a pornit biruitor şi ca să biruiască. ³ Când a rupt Mielul a doua pecete, am^(F) auzit pe a doua făptură vie zicând: „Vino şi vezi!” ⁴ Şi^(G) s-a arătat un alt cal, un cal roşu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare. ⁵ Când a rupt Mielul pecetea a treia, am^(H) auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino şi vezi!” M-am uitat şi iată că s-a arătat un^(I) cal negru. Cel ce sta pe el avea în mână o cumpănă. ⁶ Şi, în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un dinar. Trei măsuri de orz pentru un dinar! Dar să nu vatămi untdelemnul^(J) şi vinul!” ⁷ Când a rupt Mielul pecetea a patra, am^(K) auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino şi vezi!” ⁸ M-am uitat^(L) şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului ca să^(M) ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi^(N) cu fiarele pământului. ⁹ Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar^(O) sufletele^(P) celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina^(Q) Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii^(R) pe care o ţinuseră. ¹⁰ Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până^(S) când, Stăpâne, Tu, care^(T) eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să^(U) judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” ¹¹ Fiecăruia din ei i s-a dat o haină^(V) albă şi i s-a spus să^(W) se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei. ¹² Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată^(X) că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele^(Y) s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele ¹³ şi^(Z) stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic. ¹⁴ Cerul^(AA) s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Şi toţi^(AB) munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. ¹⁵ Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au^(AC) ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. ¹⁶ Şi^(AD) ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului, ¹⁷ căci^(AE) a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi^(AF) cine poate sta în picioare?”