Iubitul

Cât de frumoasă eşti, iubita mea,
    oh, cât de frumoasă!
Ochii tăi sunt ca nişte porumbei
    ascunşi în spatele voalului;
părul tău este ca o turmă de capre
    care coboară zbenguindu-se din muntele Ghilad!
Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi, tunse de curând,
    care ies din scăldătoare;
fiecare dintre ele are gemeni
    şi nici una din ele nu este singură!
Buzele tale sunt ca o panglică roşie
    şi gura ta este minunată!
Tâmplele tale sunt ca nişte jumătăţi de rodie,
    în spatele voalului!
Gâtul tău este ca turnul lui David,
    zidit piatră pe piatră![a]
O mie de scuturi sunt expuse pe el,
    toate scuturi de războinici.
Cei doi sâni ai tăi sunt ca doi cerbi tineri,
    ca gemenii unei gazele,
        care pasc între crini!
Până când se va lumina de ziuă
    şi vor zbura umbrele,
voi merge la muntele de smirnă
    şi la dealul de tămâie!
Eşti desăvârşit de frumoasă, iubita mea,
    şi nu ai nici un cusur!

Vino cu mine din Liban, mireasa mea,
    vino cu mine din Liban!
Coboară din vârful Amana,
    de pe culmea Senirului şi de pe Hermon;
din hăţişurile leilor
    şi din munţii leoparzilor.

Mi-ai fermecat inima, sora mea, mireasa mea,
    mi-ai fermecat inima
cu o singură privire a ochilor tăi
    şi doar cu colierul de la gâtul tău.
10 Cât de încântătoare este iubirea ta, sora mea, mireasa mea!
    Iubirea ta este mai încântătoare decât vinul,
        iar mirosul parfumului tău este mai plăcut decât toate mirodeniile.
11 De pe buzele tale se prelinge miere, mireasa mea!
    Miere şi lapte se află sub limba ta,
        iar mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.

12 Eşti o grădină închisă, sora mea, mireasa mea,
    un izvor închis, o fântână pecetluită!
13 Plantele tale sunt o grădină cu rodii,
    cu fructe alese,
        cu hena şi cu nard,
14 cu nard şi cu şofran,
    cu trestie mirositoare şi cu scorţişoară,
        cu toate soiurile de arbori de tămâie,
cu smirnă şi aloe,
    cu toate mirodeniile cele mai fine.
15 Eşti[b] o fântână din grădină,
    un izvor de ape vii,
        ce curge din Liban!

Sulamita

16 Trezeşte-te, vânt din nord,
    şi vino, vânt din sud!
Suflaţi peste grădina mea
    ca să-şi reverse parfumurile!
Să intre iubitul meu în grădina lui
    şi să-i mănânce fructele cele alese!

Footnotes

  1. Cântarea Cântărilor 4:4 Sensul termenului în ebraică este nesigur
  2. Cântarea Cântărilor 4:15 Sau: Sunt, iubitul vorbind despre sine

Ce frumoasă(A) eşti, iubito, ce frumoasă eşti!
Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, sub marama ta.
Părul tău este ca o turmă de capre,
poposită pe coama Muntelui Galaad.
Dinţii(B) tăi sunt ca o turmă de oi tunse,
care ies din scăldătoare,
toate cu gemeni, şi niciuna din ele nu este stearpă.
Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz
şi gura ta este drăguţă;
obrazul(C) tău este ca o jumătate de rodie,
sub marama ta.
Gâtul(D) tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă(E) de arme;
o mie de scuturi atârnă de el,
toate scuturi de viteji.
Amândouă(F) ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare
care pasc între crini.
Până(G) se răcoreşte ziua şi până fug umbrele,
voi veni la tine, munte de mir,
şi la tine, deal de tămâie.
Eşti frumoasă de(H) tot, iubito,
şi n-ai niciun cusur.
Vino cu mine din Liban, mireaso,
vino cu mine din Liban!
Priveşte din vârful Muntelui Amana,
din vârful Muntelui Senir şi(I) Hermon,
din vizuinile leilor,
din munţii pardoşilor!
Mi-ai răpit inima, soro mireaso,
mi-ai răpit inima numai cu o privire,
numai cu unul din lănţişoarele de la gâtul tău!
10 Ce lipici în dezmierdările tale, soro mireaso!
Dezmierdările tale preţuiesc mai(J) mult decât vinul
şi miresmele tale sunt mai plăcute decât toate miroznele!
11 Miere picură din buzele tale, mireaso,
miere(K) şi lapte se află sub limba ta
şi(L) mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
12 Eşti o grădină închisă, soro mireaso,
un izvor închis, o fântână pecetluită.
13 Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade,
mălini negri şi nard;
14 nard şi şofran,
trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămâie,
smirnă şi aloe, cu cele mai alese miresme.
15 O fântână din grădini,
un izvor de ape(M) vii,
ce curge din Liban.
16 Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi!
Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! –
Să intre(N) iubitul meu în grădina lui,
şi să mănânce din roadele ei alese!