Legea leviratului

Dacă fraţii locuiesc împreună, iar unul dintre ei moare fără să aibă copii, soţia celui mort să nu se mărite în afara familiei. Fratele soţului ei trebuie să intre la ea[a] şi să se căsătorească cu ea, împlinindu-şi astfel datoria de cumnat faţă de aceasta. Întâiul născut pe care ea îl va naşte, va purta numele celui mort pentru ca să nu i se piardă numele în Israel.[b]

Read full chapter

Footnotes

  1. Deuteronom 25:5 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relaţii sexuale
  2. Deuteronom 25:6 Legea leviratului (lat.: levir, „cumnat“) împiedica înstrăinarea posesiunii familiei şi îi asigura văduvei un trai sigur şi liniştit.

Căsătoria între cumnat şi cumnată

Când fraţii vor locui împreună şi unul din ei va muri fără să lase copii, nevasta mortului să nu se mărite afară cu un străin, ci cumnatul ei să se ducă la ea, s-o ia de nevastă şi să se însoare cu ea ca cumnat. Întâiul născut, pe care-l va naşte, să moştenească(A) pe fratele cel mort şi să-i poarte numele, pentru ca numele acesta să nu(B) fie şters din Israel.

Read full chapter