Add parallel Print Page Options

Mersul tuturor lucrurilor

Cuvintele Eclesiastului(A), fiul lui David, împăratul Ierusalimului. O, deşertăciune(B) a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul(C) este deşertăciune. Ce(D) folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare? Un neam trece, altul vine şi(E) pământul rămâne veşnic în picioare. Soarele(F) răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou. Vântul(G) suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotituri. Toate(H) râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo. Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul(I) nu se mai satură privind şi urechea nu oboseşte auzind. Ce(J) a fost va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. 10 Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră. 11 Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere-aminte la cei ce vor trăi mai târziu.

Deşertăciunea tuturor lucrurilor

12 Eu(K), Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim. 13 Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire(L) plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. 14 Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt! 15 Ce(M) este strâmb nu se poate îndrepta şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr. 16 Am zis în mine însumi: „Iată că am sporit şi am întrecut(N) în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă”. 17 Mi-am pus(O) inima să cunosc înţelepciunea şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vânt. 18 Căci unde este(P) multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe are şi multă durere.