Jertfa lui Cristos, o dată pentru totdeauna

10 Legea are doar o umbră a lucrurilor bune care urmează să vină, nu înfăţişarea propriu-zisă a lucrurilor. De aceea, ea nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, care sunt aduse an de an, să-i desăvârşească pe cei care se apropie. Altfel, oare n-ar fi încetat ele să fie aduse, dacă cei care se închină ar fi fost curăţiţi o dată pentru totdeauna şi n-ar mai fi avut conştienţa păcatului? Însă aceste jertfe amintesc anual de păcate, pentru că este imposibil ca sângele boilor şi al caprelor să îndepărteze păcatul.

De aceea când vine în lume, El spune:

„Tu nu ai dorit nici jertfă, nici dar de mâncare,
    ci Mi-ai pregătit un trup.
Ţie nu Ţi-au plăcut
    nici arderile de tot, nici jertfele pentru păcat.
Atunci am zis: «Iată că vin
– în sulul cărţii este scris despre Mine –
    vin să fac voia Ta, Dumnezeule.»“[a]

După ce a zis, mai sus: „Tu nu ai dorit, nici nu Ţi-au plăcut jertfe, daruri de mâncare, arderi de tot şi jertfe pentru păcat“ – care sunt aduse potrivit cu Legea – a adăugat: „Iată că vin să fac voia Ta.“ A dat astfel la o parte prima ordine pentru a o instaura pe a doua. 10 Prin acea voie am fost noi sfinţiţi, şi anume prin jertfa trupului lui Isus Cristos, o dată pentru totdeauna.

11 Fiecare preot stă în fiecare zi şi îşi face slujba, aducând din nou şi din nou aceleaşi jertfe, care nu pot niciodată să îndepărteze păcatele, 12 însă după ce Cristos a adus o singură jertfă pentru păcate, pentru totdeauna, S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu 13 şi de atunci aşteaptă până când duşmanii Lui vor fi făcuţi aşternut al picioarelor Lui. 14 Căci, printr-o singură jertfă, El i-a desăvârşit pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.

15 Duhul Sfânt, de asemenea, depune mărturie înaintea noastră. După ce spune:

16 „Acesta este legământul pe care-l voi încheia cu ei
    după acele zile, zice Domnul:
voi pune legile Mele în inimile lor
    şi le voi scrie în mintea lor.“[b],

17 adaugă:

„Şi nu-Mi voi mai aduce aminte
    de păcatele şi fărădelegile lor.“[c]

18 Acolo unde există iertare pentru acestea, nu mai este nevoie de nici o jertfă pentru păcat.

Îndemn la perseverenţă

19 Aşadar, fraţilor, întrucât îndrăznim să intrăm în Locul Preasfânt prin sângele lui Cristos, 20 prin calea cea nouă şi vie pe care El a deschis-o pentru noi prin draperie – care este trupul Său – 21 şi întrucât avem un Mare Preot peste casa lui Dumnezeu, 22 să ne apropiem cu o inimă sinceră, în siguranţa deplină a credinţei, având inimile curăţite de conştiinţa rea şi trupurile spălate cu apă curată! 23 Să păstrăm cu fermitate nădejdea pe care o mărturisim, pentru că Cel Care a promis este credincios! 24 Să fim preocupaţi cum să ne îndemnăm unii pe alţii la dragoste şi la fapte bune! 25 Să nu renunţăm să ne adunăm laolaltă, aşa cum obişnuiesc unii, ci să ne încurajăm unii pe alţii, cu atât mai mult cu cât vedeţi că Ziua se apropie!

26 Dacă noi păcătuim în mod intenţionat, după ce ni s-a făcut cunoscut adevărul, nu mai este nici o jertfă pentru păcat, 27 ci numai o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi a focului cumplit care-i va mistui pe cei care I se împotrivesc lui Dumnezeu. 28 Oricine n-a ascultat de Legea lui Moise a murit fără îndurare, pe baza mărturiei a doi sau trei martori. 29 Cu cât mai sever credeţi că trebuie pedepsit un om care-L dispreţuieşte pe Fiul lui Dumnezeu, care consideră ca fiind fără valoare sângele legământului prin care a fost sfinţit şi care-L insultă pe Duhul harului?! 30 Îl cunoaştem pe Cel Care a spus:

„A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti!“[d]

Şi, din nou:

„Domnul Îşi va judeca poporul.“[e]

31 Înfricoşător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!

32 Amintiţi-vă însă de acele zile de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi îndurat multă luptă, în suferinţe, 33 fiind uneori expuşi în mod public abuzului şi persecuţiei, iar alteori fiind părtaşi cu cei ce au fost trataţi astfel. 34 Aţi împărtăşit suferinţele celor închişi şi aţi răbdat cu bucurie jefuirea bunurilor voastre, ştiind că voi aveţi ceva mai bun şi care rămâne. 35 De aceea, să nu vă părăsiţi acea încredere, care aduce o mare răsplată! 36 Căci aveţi nevoie de răbdare, pentru ca, după ce aţi făcut voia lui Dumnezeu, să puteţi primi ceea ce a fost promis.

37 „Totuşi, încă puţin, foarte puţin, şi Cel Ce vine va veni şi nu va întârzia!
38 Însă cel drept al Meu va trăi prin credinţă.
    Sufletul Meu nu găseşte plăcere în cel care dă înapoi.“[f]

39 Însă noi nu suntem dintre cei ce dau înapoi şi care astfel sunt pierduţi, ci dintre cei ce au credinţă pentru a-şi scăpa sufletul.

10 În adevăr, Legea, care are umbra(A) bunurilor(B) viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu(C) poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi(D) pe cei ce se apropie. Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţiţi odată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate? Dar(E) aducerea-aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe; căci este cu neputinţă(F) ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele. De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos, ci Mi-ai pregătit un trup; n-ai primit nici arderi de tot(G), nici jertfe pentru păcat. Atunci am zis: ‘Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!’ ” După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat”, (lucruri aduse toate după Lege), apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule”. El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua. 10 Prin(H) această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin(I) jertfirea trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna. 11 Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare(J) zi şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe care(K) niciodată nu pot şterge păcatele, 12 El(L), dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu 13 şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii(M) Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui. 14 Căci printr-o singură jertfă El a făcut(N) desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi. 15 Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis: 16 „Iată legământul(O) pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: Voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor”, 17 adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor”. 18 Dar, acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat. 19 Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele(P) lui Isus avem o intrare slobodă(Q) în Locul Preasfânt 20 pe calea(R) cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin(S) perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, 21 şi fiindcă avem un Mare preot(T) pus peste casa(U) lui Dumnezeu, 22 (V) ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină(W), cu inimile stropite şi curăţite de(X) un cuget rău şi cu trupul spălat(Y) cu o apă curată. 23 (Z) ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios(AA) este Cel ce a făcut făgăduinţa. 24 Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. 25 Să nu părăsim(AB) adunarea noastră, cum au unii obicei, ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu(AC) atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie(AD). 26 Căci, dacă(AE) păcătuim cu voia, după(AF) ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, 27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia(AG) unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi. 28 Cine(AH) a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia(AI) a doi sau trei martori. 29 Cu cât(AJ) mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări(AK) sângele legământului cu care a fost sfinţit şi va batjocori(AL) pe Duhul harului? 30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A(AM) Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!” Şi în altă parte: „Domnul(AN) va judeca pe poporul Său”. 31 Grozav(AO) lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu! 32 Aduceţi-vă(AP) aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi(AQ), aţi dus o mare(AR) luptă de suferinţe: 33 pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte(AS) în mijlocul ocărilor şi necazurilor şi, pe de alta, v-aţi făcut părtaşi(AT) cu aceia care aveau aceeaşi soartă ca voi. 34 În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă(AU) şi aţi primit cu bucurie răpirea(AV) averilor voastre, ca unii care ştiţi că aveţi(AW) în ceruri o avuţie mai bună, care(AX) dăinuie. 35 Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! 36 Căci(AY) aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta(AZ) ce v-a fost făgăduit. 37 „Încă(BA) puţină, foarte puţină vreme”, şi „Cel(BB) ce vine va veni, şi nu va zăbovi. 38 Şi cel neprihănit(BC) va trăi prin credinţă, dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.” 39 Noi însă nu suntem din aceia care(BD) dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă(BE) pentru mântuirea sufletului.