² „Pune-Mi deoparte ca sfânt^(A) pe orice întâi născut, pe orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni, cât şi dintre dobitoace: este al Meu.”

¹² să^(A) închini Domnului pe orice întâi născut, chiar pe orice întâi născut din vitele pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului. ¹³ Să răscumperi^(B) cu un miel pe orice întâi născut^(C) al măgăriţei, iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi, de asemenea, pe orice întâi născut de parte bărbătească dintre fiii tăi.

Ce nu se poate închina

²⁶ Nimeni nu va putea să închine Domnului pe întâiul^(A) născut din vita lui, care chiar este al Domnului ca întâi născut; fie bou, fie miel este al Domnului. ²⁷ Dacă este vorba însă de un dobitoc necurat, să-l răscumpere cu preţul preţuit de tine, mai adăugând^(B) încă o cincime; dacă nu este răscumpărat, să fie vândut după preţuirea ta.

¹⁵ Orice întâi născut^(A) din orice trup pe care-l vor aduce Domnului, atât din oameni, cât şi din dobitoace, să fie al tău. Numai să laşi să se răscumpere întâiul născut^(B) al omului şi să laşi să se răscumpere şi întâiul născut al unui dobitoc necurat. ¹⁶ Să laşi să se răscumpere întâii născuţi ai oamenilor, de la vârsta de o lună, după^(C) preţuirea ta, cu preţul de cinci sicli de argint, după siclul Sfântului Locaş, care este^(D) de douăzeci de ghere.