³¹ Poporul a crezut^(A). Astfel au aflat că Domnul cercetase^(B) pe copiii lui Israel, că le văzuse^(C) suferinţa şi s-au plecat^(D) şi s-au aruncat cu faţa la pământ^(E).

¹¹ Ea a făcut o juruinţă^(A) şi a zis: „Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre^(B) întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce^(C) aminte de mine, şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui şi brici^(D) nu va trece peste capul lui.”

¹² Poate că Domnul se va uita la necazul meu şi-mi va^(A) face bine în locul blestemelor de azi.”

²⁵ „iată ce mi-a făcut Domnul, când Şi-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi^(A) ia ocara dintre oameni”.