Asuprirea israeliţilor în Egipt

Acestea sunt numele israeliţilor care au venit în Egipt împreună cu Iacov şi împreună cu familiile lor: Ruben, Simeon, Levi şi Iuda, Isahar, Zabulon şi Beniamin, Dan şi Neftali, Gad şi Aşer. Toţi urmaşii lui Iacov erau în număr de şaptezeci[a]. Iosif se afla deja în Egipt. După o vreme, Iosif a murit; apoi au murit toţi fraţii săi şi toată generaţia de atunci. Israeliţii s-au înmulţit foarte mult; ei au devenit numeroşi şi au ajuns puternici, astfel încât ţara s-a umplut de ei.

Peste Egipt s-a ridicat un nou monarh, care nu-l cunoscuse pe Iosif. El a zis poporului său: „Iată că poporul israeliţilor este prea mare şi prea puternic pentru noi. 10 Haideţi să ne purtăm cu dibăcie faţă de ei, căci altfel se vor înmulţi şi, dacă se va întâmpla să fim în război, s-ar putea să li se alăture duşmanilor noştri, să lupte împotriva noastră şi să fugă din ţară.“ 11 Astfel, au pus peste ei supraveghetori de sclavi, ca să-i asuprească prin poveri grele; în acest fel au zidit Pitomul şi Ramsesul ca cetăţi cu hambare pentru Faraon[b]. 12 Însă cu cât erau ei mai asupriţi, cu atât se înmulţeau şi se răspândeau mai mult; egiptenii au ajuns să se teamă de israeliţi 13 şi i-au supus la o muncă foarte grea; 14 le-au făcut vieţile amare, punându-i să muncească din greu la facerea mortarului, a cărămizilor şi la tot felul de lucrări pe câmp. În toate sarcinile pe care le dădeau israeliţilor, egiptenii erau foarte aspri.

15 Monarhul Egiptului le-a zis moaşelor evreilor (pe una o chema Şifra, iar pe cealaltă Pua): 16 „Când vă veţi împlini slujba de moaşe la femeile evreilor şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă cel care se va naşte va fi băiat, omorâţi-l, dar dacă va fi fată, lăsaţi-o să trăiască.“ 17 Însă moaşele s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut cum le-a poruncit monarhul Egiptului, ci au lăsat şi băieţii să trăiască. 18 Monarhul Egiptului le-a chemat pe moaşe şi le-a întrebat:

– De ce aţi făcut acest lucru şi i-aţi lăsat şi pe băieţi să trăiască?

19 Moaşele i-au răspuns lui Faraon:

– Deoarece femeile evreilor nu sunt ca şi femeile egiptene; ele sunt vânjoase şi nasc înainte ca moaşa să ajungă la ele.

20 Dumnezeu le-a făcut bine moaşelor, iar poporul s-a înmulţit şi a ajuns foarte puternic. 21 Pentru că moaşele s-au temut de Dumnezeu, El le-a întemeiat familii. 22 Apoi Faraon a poruncit întregului său popor: „Aruncaţi în Nil orice băiat care li se va naşte[c] evreilor! Doar pe fete să le lăsaţi să trăiască!“

Footnotes

  1. Exodul 1:5 TM (vezi şi Gen. 46:27); Q, LXX (vezi şi nota la Gen. 46:27): şaptezeci şi cinci
  2. Exodul 1:11 Denumire a suveranului Egiptului; lit.: Marea (sau cea mai mare) Casă, indicând iniţial palatul regal iar apoi instituţia şi persoana suveranului (vezi, de ex., Înalta Poartă otomană, Casa Albă)
  3. Exodul 1:22 LXX, PentSam şi Tg; TM: fiecare băiat născut

POPORUL ISRAEL ÎN EGIPT

Capitolele 1—15:21.

(Geneza 15:13,14. Psalmii 105:23-39; 106:7-12; Faptele 7:7-36.)

Înmulţirea israeliţilor în Egipt

Iată(A) numele fiilor lui Israel intraţi în Egipt; au intrat cu Iacov fiecare cu familia lui: Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon, Beniamin, Dan, Neftali, Gad şi Aşer. Sufletele ieşite din coapsele lui Iacov erau şaptezeci(B) de toate. Iosif era atunci în Egipt. Iosif(C) a murit şi toţi fraţii lui, şi toată vârsta aceea de oameni. Fiii(D) lui Israel s-au înmulţit, s-au mărit, au crescut şi au ajuns foarte puternici. Şi s-a umplut ţara de ei.

Suferinţele israeliţilor

Peste Egipt s-a ridicat(E) un nou împărat, care nu cunoscuse pe Iosif. El a zis poporului său: „Iată(F) că poporul copiilor lui Israel este mai mare şi mai puternic decât noi. 10 Veniţi(G) să ne arătăm dibaci faţă de el, ca să nu crească, pentru ca nu cumva, dacă se va întâmpla un război, să se unească şi el cu vrăjmaşii noştri, să ne bată şi să iasă apoi din ţară.(H) 11 Şi au pus peste ei isprăvnicei, ca(I) să-i asuprească prin(J) munci grele. Astfel a zidit el cetăţile Pitom şi Ramses(K), ca să slujească de hambare lui Faraon. 12 Dar, cu cât îl asupreau mai mult, cu atât se înmulţea şi creştea, şi s-au scârbit de copiii lui Israel. 13 Atunci, egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspră robie. 14 Le-au făcut viaţa amară(L) prin lucrări grele de lut(M) şi cărămizi şi prin tot felul de lucrări de pe câmp; în toate muncile acestea pe care-i sileau să le facă erau fără niciun pic de milă. 15 Împăratul Egiptului a poruncit moaşelor evreilor, numite una Şifra şi cealaltă Pua, 16 şi le-a zis: „Când veţi împlini slujba de moaşe pe lângă femeile evreilor şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă este băiat, să-l omorâţi, iar dacă este fată, s-o lăsaţi să trăiască.” 17 Dar moaşele s-au temut(N) de Dumnezeu şi n-au făcut(O) ce le poruncise împăratul Egiptului, ci au lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască. 18 Împăratul Egiptului a chemat pe moaşe şi le-a zis: „Pentru ce aţi făcut lucrul acesta şi aţi lăsat pe copiii de parte bărbătească să trăiască?” 19 Moaşele(P) au răspuns lui Faraon: „Pentru că femeile evreilor nu sunt ca egiptencele; ele sunt vânjoase şi nasc înainte de venirea moaşei.” 20 Dumnezeu(Q) a făcut bine moaşelor şi poporul s-a înmulţit şi a ajuns foarte mare la număr. 21 Pentru că moaşele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case(R). 22 Atunci, Faraon a dat următoarea poruncă la tot poporul lui: „Să aruncaţi în râu pe orice băiat(S) care se va naşte şi să lăsaţi pe toate fetele să trăiască.”