Ezechiel 40-48

Nouă Traducere În Limba Română

Noul Templu

40 În al douăzeci şi cincilea an al exilului nostru, la începutul anului, în ziua a zecea a lunii, la paisprezece ani de la cucerirea cetăţii^[a], chiar în ziua aceea, mâna Domnului a fost peste mine şi m-a dus acolo. ² M-a adus, în vedenii dumnezeieşti, în ţara lui Israel şi m-a lăsat jos pe un munte foarte înalt; în partea de sud a acestuia se afla ceva ca structura unei cetăţi. ³ M-a adus acolo şi iată că în acel loc se afla un bărbat a cărui înfăţişare era ca cea a bronzului; el stătea la poartă şi avea în mâini o funie de in şi o trestie de măsurat. ⁴ Bărbatul mi-a vorbit astfel: „Fiul omului, priveşte cu atenţie, ascultă cu băgare de seamă şi ia aminte la tot ceea ce-ţi voi arăta, căci ai fost adus ca să ţi se arate aceste lucruri! Fă cunoscut Casei lui Israel tot ceea ce vezi!“

Poarta de răsărit a curţii exterioare

⁵ Am văzut un zid în afara Casei, de jur împrejur, iar în mâna bărbatului era o trestie de măsurat de şase coţi. Cotul acesta era mai lung cu un lat de palmă decât cotul obişnuit.^[b] A măsurat lăţimea zidului şi era de o trestie, iar înălţimea lui – tot de o trestie. ⁶ S-a dus la poarta care era în partea de răsărit, a urcat pe trepte şi a măsurat pragul porţii. Era de o trestie lăţime. Celălalt prag era tot de o trestie lăţime.^[c]

⁷ Fiecare odaie^[d] de la poarta de răsărit era de o trestie lungime şi o trestie lăţime, iar între odăi era o distanţă de cinci coţi.

Pragul porţii de lângă porticul porţii ce dădea înspre curtea interioară a Casei era de o trestie lăţime.

⁸ A măsurat porticul porţii, ⁹ iar acesta^[e] avea o lungime de opt coţi; uşorii^[f] ei aveau o grosime de doi coţi. Porticul porţii dădea înspre curtea interioară a Casei.

¹⁰ Odăile de la poarta de răsărit erau trei de-o parte şi trei de cealaltă parte. Măsurile lor erau aceleaşi. De asemenea, şi măsura uşorilor^[g] era aceeaşi, atât a celui dintr-o parte, cât şi a celui din cealaltă parte.

¹¹ A măsurat deschizătura porţii; aceasta era largă de zece coţi, iar lungimea pasajului porţii^[h] era de treisprezece coţi. ¹² Înaintea odăilor de pe o parte era un zid de un cot, iar înaintea odăilor de pe cealaltă parte era un zid tot de un cot. Fiecare odaie avea şase coţi pătraţi, atât cele de pe-o parte, cât şi cele de pe cealaltă parte.

¹³ A măsurat lăţimea porţii, de la zidul exterior^[i] al unei odăi până la zidul exterior al odăii opuse. Era o distanţă de douăzeci şi cinci de coţi, deschizăturile odăilor aflându-se faţă în faţă. ¹⁴ A măsurat partea interioară a porţii, de-a lungul zidului, şi a găsit şaizeci de coţi; a măsurat până la porticul^[j] care dădea înspre curte.^{[k] 15} Din faţa porţii de la intrare până în faţa porticului porţii interioare erau cincizeci de coţi. ¹⁶ Odăile, precum şi zidurile lor dinăuntrul porţii, de jur împrejur, aveau nişte ferestre înguste. De asemenea, şi porticul avea ferestre înspre interior, de jur împrejur. Pe zidurile dintre odăi erau gravaţi palmieri.

Curtea exterioară

¹⁷ Apoi m-a dus în curtea exterioară. Şi iată că acolo erau nişte odăi^[l] şi un paviment care fusese făcut de jur împrejurul curţii. Erau treizeci de odăi de-a lungul pavimentului. ¹⁸ O serie de porţi mărgineau pavimentul care se întindea pe toată lungimea acestora. Acesta era Pavimentul de Jos.

¹⁹ A măsurat distanţa din faţa porţii de jos până în capătul celălalt al curţii interioare şi a găsit o sută de coţi, atât în partea de răsărit, cât şi în partea de nord.^[m]

Poarta de nord a curţii exterioare

²⁰ După aceea a măsurat lungimea şi lăţimea porţii din partea de nord a curţii exterioare. ²¹ Odăile ei, în număr de trei de o parte şi trei de cealaltă parte, zidurile dintre odăi şi porticul ei aveau împreună aceeaşi măsură ca cele de la poarta dintâi, şi anume cincizeci de coţi în lungime şi douăzeci şi cinci de coţi în lăţime. ²² Ferestrele ei, porticul ei şi palmierii gravaţi pe ziduri erau de aceeaşi mărime ca cele de la poarta de răsărit. La ea se ajungea urcând pe şapte trepte, iar porticul ei se afla înaintea acestora. ²³ În faţa porţii de nord era o poartă înspre curtea interioară, ca şi la poarta de răsărit. A măsurat de la o poartă la alta şi erau o sută de coţi.

Poarta de sud a curţii exterioare

²⁴ M-a dus apoi în partea de sud şi iată că şi în partea de sud era o poartă. I-a măsurat uşorii^[n] şi porticul şi aveau aceeaşi măsură ca a celorlalte. ²⁵ Poarta aceasta şi porticul ei aveau ferestre de jur împrejur, de mărimea celorlalte ferestre, şi aveau împreună o lungime de cincizeci de coţi şi o lăţime de douăzeci şi cinci de coţi. ²⁶ La poartă se ajungea urcând pe şapte trepte, iar porticul ei se afla înaintea acestora. Pe zidurile dintre odăi erau gravaţi palmieri, atât pe cele de pe-o parte, cât şi pe cele de pe cealaltă parte. ²⁷ Curtea interioară avea şi ea o poartă înspre sud. El a măsurat înspre sud, de la o poartă la alta, şi a găsit o sută de coţi.

Poarta de sud a curţii interioare

²⁸ După aceea m-a dus în curtea interioară, la poarta de sud. A măsurat poarta de sud şi avea aceeaşi măsură ca a celorlalte. ²⁹ Odăile ei, zidurile dintre odăi şi porticul ei aveau aceeaşi măsură ca a celorlalte. Poarta aceasta şi porticul ei aveau ferestre de jur împrejur şi aveau împreună o lungime de cincizeci de coţi şi o lăţime de douăzeci şi cinci de coţi. ³⁰ (De jur împrejur existau porticuri care aveau o lungime de douăzeci şi cinci de coţi şi o adâncime de cinci coţi.)^{[o] 31} Porticul ei dădea înspre curtea exterioară, iar pe uşorii ei erau gravaţi palmieri. La poartă se ajungea urcând pe opt trepte.

Poarta de răsărit a curţii interioare

³² M-a dus apoi în curtea interioară, la poarta de răsărit. A măsurat poarta şi avea aceeaşi măsură ca a celorlalte. ³³ Odăile ei, zidurile dintre odăi şi porticul ei aveau aceeaşi măsură ca a celorlalte. Poarta aceasta şi porticul ei aveau ferestre de jur împrejur şi aveau împreună o lungime de cincizeci de coţi şi o lăţime de douăzeci şi cinci de coţi. ³⁴ Porticul ei dădea înspre curtea exterioară, iar pe uşorii ei, de-o parte şi de alta erau gravaţi palmieri. La poartă se ajungea urcând pe opt trepte.

Poarta de nord a curţii interioare

³⁵ M-a dus apoi la poarta de nord. A măsurat-o şi avea aceeaşi măsură ca a celorlalte. La fel era şi cu ³⁶ odăile ei, cu zidurile dintre odăi, cu porticul ei şi cu ferestrele aflate de jur împrejur. Poarta avea o lungime de cincizeci de coţi şi o lăţime de douăzeci şi cinci de coţi. ³⁷ Porticul^[p] ei dădea înspre curtea exterioară, iar pe uşorii ei, aflaţi de-o parte şi de alta, erau gravaţi palmieri. La poartă se ajungea urcând pe opt trepte.

Odăile pentru pregătirea jertfelor

³⁸ Era o odaie care avea intrarea în porticul porţii; acolo trebuiau spălate arderile de tot. ³⁹ În porticul porţii se aflau două mese pe o parte şi două mese pe cealaltă parte. Pe aceste mese erau înjunghiate arderile de tot, jertfele pentru păcat şi jertfele pentru vină. ⁴⁰ Lângă peretele exterior al porticului, cum se urcă înspre intrarea porţii de nord, erau două mese, iar lângă celălalt perete exterior al porticului porţii erau alte două mese. ⁴¹ Aşadar, erau patru mese de o parte a porţii şi patru mese de cealaltă parte, în total opt mese pentru înjunghierea jertfelor. ⁴² De asemenea, mai erau patru mese din pietre cioplite pentru arderile de tot, lungi de un cot şi jumătate, late de un cot şi jumătate şi înalte de un cot. Pe ele se puneau uneltele cu care se înjunghiau arderile de tot şi celelalte jertfe. ⁴³ Rasteluri duble de un lat de palmă erau fixate pe perete de jur împrejur. Pe mese trebuia aşezată carnea jertfelor.^[q]

Odăile preoţilor

⁴⁴ În partea din afară a porţii interioare, în curtea interioară, erau două odăi, una^[r] la poarta de nord, cu faţa spre sud, iar cealaltă la poarta de sud^[s], cu faţa spre nord. ⁴⁵ El mi-a spus: „Această odaie care dă spre sud este a preoţilor responsabili cu supravegherea Casei, ⁴⁶ iar odaia care dă spre nord este a preoţilor responsabili cu slujba de la altar. Aceştia sunt fiii lui Ţadok, singurii dintre urmaşii lui Levi care se pot apropia de Domnul ca să-I slujească.“

⁴⁷ A măsurat apoi curtea care avea o suprafaţă pătrată: avea o sută de coţi lungime şi o sută de coţi lăţime. Altarul se afla în faţa Casei.

Templul

⁴⁸ M-a dus la porticul Casei şi a măsurat uşorii porticului. Fiecare avea cinci coţi grosime, atât cel de pe-o parte, cât şi cel de pe cealaltă parte. Lăţimea intrării era de paisprezece coţi, iar cea a zidurilor laterale de trei coţi.^{[t] 49} Lungimea porticului era de douăzeci de coţi, iar lăţimea de doisprezece^[u] coţi; se ajungea la el urcând pe zece trepte,^[v] iar lângă uşori erau doi stâlpi, unul de-o parte şi altul de cealaltă parte.

41 După aceea m-a adus în Locul Sfânt şi a măsurat uşorii. Fiecare avea lăţimea de şase coţi^[w], atât cel de pe-o parte, cât şi cel de pe cealaltă parte^[x]. ² Poarta avea o deschizătură largă de zece coţi, iar zidurile laterale aveau o grosime de cinci coţi. A măsurat lungimea Locului Sfânt şi era de patruzeci de coţi, iar lăţimea de douăzeci de coţi.

³ Apoi a intrat înăuntru şi a măsurat uşorii porţii; fiecare avea doi coţi lăţime. Deschizătura porţii era de şase coţi, iar grosimea zidurilor laterale era de şapte coţi. ⁴ A măsurat dincolo de Locul Sfânt şi a găsit o lungime de douăzeci de coţi şi o lăţime de douăzeci de coţi. El mi-a zis: „Acesta este Locul Preasfânt.“

⁵ Apoi a măsurat zidul Casei. Acesta avea o grosime de şase coţi, iar lăţimea fiecăreia dintre odăile aşezate pe margini, de jur împrejurul Casei, era de patru coţi. ⁶ Odăile de pe margini erau aşezate una deasupra celeilalte, pe trei niveluri, câte treizeci pe fiecare nivel. Existau nişte borduri care ieşeau în afara zidului Casei, de jur împrejur, pe care se sprijineau aceste odăi, astfel că ele nu se sprijineau direct pe zidul Casei.^{[y] 7} Odăile de pe margini deveneau mai încăpătoare de la un nivel la altul, pentru că distanţa dintre zidul odăilor şi zidul Casei creştea cu fiecare nivel.^[z] O scară ducea de la primul nivel la ultimul, prin cel de-al doilea nivel.^[aa]

⁸ Am văzut apoi de jur împrejurul Casei o platformă înaltă, care forma temeliile odăilor de pe margini. Avea o înălţime de o trestie întreagă, adică de şase coţi. ⁹ Grosimea zidului exterior al odăilor de pe margini era de cinci coţi. Locul^[ab] dintre odăile de pe margini ale Casei ¹⁰ şi odăile preoţilor avea o lăţime de douăzeci de coţi, de jur împrejurul Casei. ¹¹ Odăile de pe margini aveau două ieşiri înspre acest loc, o ieşire înspre nord şi o ieşire înspre sud. Locul rămas gol era de cinci coţi de jur împrejur.^[ac]

¹² Clădirea situată în partea de apus, în faţa locului gol, avea o lăţime de şaptezeci de coţi. Zidul clădirii avea o grosime de cinci coţi, de jur împrejur, şi o lungime de nouăzeci de coţi.

¹³ A măsurat apoi şi lungimea Casei şi a găsit-o de o sută de coţi. Locul gol, clădirea şi zidurile ei, aveau, de asemenea, o lungime de o sută de coţi. ¹⁴ Lăţimea părţii din faţă a Casei şi a locului gol din partea de răsărit era de o sută de coţi.

¹⁵ A măsurat lungimea clădirii din faţa locului gol, cea situată în spatele^[ad] Casei, precum şi galeriile ei, de o parte şi de alta, şi le-a găsit de o sută de coţi.

Locul Sfânt, Locul Preasfânt, porticul ce dădea înspre curte, ¹⁶ pragurile, ferestrele înguste şi galeriile din jurul celor trei – tot ce era dincolo de prag, împreună cu pragul – erau acoperite cu lemn de jur împrejur. Pardoseala, zidul până la ferestre şi ferestrele însele erau acoperite şi ele. ¹⁷ Pe locul de deasupra intrării, până în Locul Sfânt şi în Locul Preasfânt, pe toate zidurile Locului Sfânt şi ale Locului Preasfânt era acelaşi model:^{[ae] 18} erau gravaţi heruvimi şi palmieri, câte un palmier între doi heruvimi. Fiecare heruvim avea două feţe: ¹⁹ o faţă de om îndreptată spre unul dintre palmieri şi o faţă de leu îndreptată spre celălalt palmier. Erau gravaţi de jur împrejurul întregii Case. ²⁰ Heruvimii şi palmierii erau gravaţi pe zidul Locului Sfânt, de la pardoseală până deasupra porţii.

²¹ Uşorii Locului Sfânt formau un pătrat. În faţa Locului Preasfânt am văzut ceva ce semăna cu ²² un^[af] altar de lemn de trei coţi înălţime, doi coţi lungime şi doi coţi lăţime^[ag]: colţurile sale, temelia^[ah] sa şi pereţii săi erau din lemn. Bărbatul acela mi-a zis: „Aceasta este masa care stă înaintea Domnului!“ ²³ Atât Locul Sfânt, cât şi Locul Preasfânt aveau uşi duble. ²⁴ Fiecare uşă avea câte două canaturi, două pentru o uşă şi două pentru cealaltă.^{[ai] 25} Pe uşile Locului Sfânt erau gravaţi heruvimi şi palmieri asemenea celor gravaţi pe ziduri, iar în faţa porticului de afară era o cornişă^[aj] de lemn. ²⁶ Pe zidurile laterale ale porticului erau ferestre înguste şi palmieri gravaţi, atât pe o parte, cât şi pe cealaltă parte. Şi odăile de pe margini ale Casei aveau cornişe.^[ak]

Odăile preoţilor

42 Apoi m-a scos în curtea exterioară, în partea de nord, şi m-a dus la odăile dinaintea locului gol^[al], adică în faţa clădirii din partea de nord. ² Partea din faţă a clădirii, a cărei poartă dădea spre nord, avea o lungime de o sută de coţi şi o lăţime de cincizeci de coţi^[am]. ³ De-a lungul celor douăzeci de coţi ai curţii interioare şi în faţa pavimentului curţii exterioare, pe cele trei niveluri erau galerii, una lângă alta. ⁴ În faţa odăilor era un pasaj interior, lat de zece coţi şi lung de o sută de coţi^[an], iar uşile acestora dădeau înspre nord. ⁵ Odăile de sus erau mai înguste, deoarece galeriile ocupau mai mult din spaţiul lor decât din spaţiul celor de la nivelurile de jos şi de mijloc ale clădirii. ⁶ Odăile de la al treilea nivel nu aveau stâlpi, aşa cum avea curtea, astfel că, începând de jos, ele erau mai mici decât cele de la nivelurile de jos şi de mijloc. ⁷ Paralel cu odăile, înspre curtea exterioară, era un zid exterior care se întindea în faţa odăilor, pe o lungime de cincizeci de coţi. ⁸ Lungimea şirului de odăi din curtea exterioară era de cincizeci de coţi, în timp ce lungimea celor din faţa Locului Sfânt era de o sută de coţi. ⁹ Primul nivel de odăi avea o intrare în partea de răsărit, cum se vine la ele dinspre curtea exterioară.

¹⁰ În partea de sud^[ao], de-a lungul zidului curţii exterioare, în dreptul locului gol şi în dreptul clădirii, erau şi acolo odăi. ¹¹ Pasajul dinaintea lor era la fel ca cel al odăilor din partea de nord, de aceeaşi lungime şi lăţime. Toate ieşirile lor, precum şi întocmirea şi uşile lor erau ca ale celorlalte. ¹² Tot aşa erau şi uşile odăilor din partea de sud. Era o uşă la capătul pasajului, care se afla în faţa zidului dinspre răsărit, prin care se intra în odăi.

¹³ El mi-a spus: „Odăile din nord şi odăile din sud, din faţa locului gol, sunt odăile sfinte unde vor mânca lucrurile preasfinte preoţii care se apropie de Domnul. Acolo vor pune lucrurile preasfinte, darurile de mâncare, jertfele pentru păcat şi jertfele pentru vină, căci este un loc sfânt. ¹⁴ Când preoţii vor intra, ei nu vor avea voie să iasă din Locul Sfânt în curtea exterioară, fără ca să-şi fi lăsat acolo hainele cu care au slujit, căci sunt sfinte. Ei se vor îmbrăca în alte haine şi numai după aceea se vor apropia de curtea care este pentru popor.“

¹⁵ Când a terminat de măsurat partea interioară a Casei, m-a condus afară pe poarta de răsărit şi a măsurat de jur împrejur. ¹⁶ A măsurat partea de răsărit cu trestia de măsurat şi a găsit cinci sute de coţi^[ap]. ¹⁷ A măsurat partea de nord cu trestia de măsurat şi a găsit cinci sute de coţi^[aq]. ¹⁸ A măsurat şi partea de sud cu trestia de măsurat şi a găsit cinci sute de coţi. ¹⁹ S-a întors spre partea de apus, a măsurat-o cu trestia de măsurat şi a găsit cinci sute de coţi. ²⁰ A măsurat zidul celor patru părţi de jur împrejur; lungimea era de cinci sute de coţi, iar lăţimea tot de cinci sute de coţi; el despărţea ce este sfânt de ce este obişnuit.

Slava lui Dumnezeu se întoarce în Templu

43 M-a dus apoi la poartă, poarta care dădea înspre răsărit. ² Şi iată că slava Dumnezeului lui Israel venea dinspre răsărit. Glasul Lui era ca vuietul unor ape mari, iar pământul strălucea de slava Lui. ³ Vedenia aceasta era ca vedenia pe care am văzut-o înainte, ca vedenia pe care am avut-o când a^[ar] venit să distrugă cetatea şi ca vedeniile pe care le-am avut la râul Chebar. Atunci am căzut cu faţa la pământ. ⁴ Slava Domnului a intrat în Casă pe poarta de răsărit. ⁵ Atunci Duhul m-a ridicat şi m-a dus în curtea interioară. Şi iată că slava Domnului a umplut Casa.

⁶ În timp ce omul stătea lângă mine, am auzit pe Cineva vorbindu-mi din Casă.

⁷ El mi-a zis: „Fiul omului, acesta este locul tronului Meu, locul unde stă talpa piciorului Meu! Aici voi locui în mijlocul israeliţilor pe vecie. Cei din Casa lui Israel şi regii lor nu vor mai profana Numele Meu cel sfânt prin prostituţia^[as] lor şi prin trupurile moarte ale regilor lor la moartea lor.^{[at] 8} Când îşi puneau pragul lângă pragul Meu şi uşorii alături de uşorii Mei, nefiind decât un zid între Mine şi ei, Îmi profanau Numele Meu cel sfânt prin urâciunile pe care le săvârşeau. De aceea i-am mistuit în mânia Mea. ⁹ Acum, să îndepărteze dinaintea Mea prostituţia lor şi trupurile moarte ale regilor lor, iar Eu voi locui în mijlocul lor pe vecie.

¹⁰ Tu, fiul omului, vorbeşte-le celor din Casa lui Israel despre Casa acesta pentru ca să le fie ruşine din pricina fărădelegilor lor! Lasă-i să-i măsoare planul! ¹¹ Dacă le va fi ruşine de tot ce au făcut, fă-le cunoscut planul Casei cu întocmirea ei, cu ieşirile ei, cu intrările ei – întregul plan cu toate reglementările lui, întregul plan cu toate legile lui. Aşterne toate acestea în scris, de faţă cu ei, ca să respecte întocmai întregul plan şi toate reglementările lui!

¹² Aceasta este Legea cu privire la Casă: toată zona de jur împrejurul muntelui este preasfântă. Iată, aceasta este Legea cu privire la Casă.

Altarul şi consacrarea sa

¹³ Iată care sunt măsurile în coţi ale altarului, cotul acesta fiind mai mare cu un lat de palmă decât cotul obişnuit^[au]: jgheabul^[av] este de un cot adâncime şi un cot lăţime, cu o margine, de jur împrejur, de o palmă^[aw]. Iată care este înălţimea altarului: ¹⁴ de la jgheabul aşezat pe pământ până la pervazul de jos este o înălţime de doi coţi, cu o lăţime de un cot. De la pervazul cel mic până la pervazul de sus este o înălţime de patru coţi, cu o lăţime de un cot. ¹⁵ Vatra altarului este de patru coţi înălţime, iar din vatră se înalţă patru coarne. ¹⁶ Vatra este de doisprezece coţi lungime şi doisprezece coţi lăţime, având patru laturi şi alcătuind astfel un pătrat. ¹⁷ Pervazul superior este de paisprezece coţi lungime şi paisprezece coţi lăţime şi are patru laturi, cu o margine de jur împrejur largă de o jumătate de cot şi cu un jgheab de jur împrejur de un cot. Treptele altarului sunt în partea lui de răsărit.“

¹⁸ El mi-a mai zis: „Fiul omului, aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Iată care sunt reglementările cu privire la altar pentru ziua când va fi construit ca să fie aduse pe el arderi de tot şi să se stropească pe el sânge: ¹⁹ Să le dai preoţilor un viţel tânăr ca să aducă o jertfă pentru păcat, şi anume leviţilor care sunt urmaşii lui Ţadok şi care au dreptul să se apropie de Mine ca să-Mi slujească, zice Stăpânul Domn. ²⁰ Să iei din sângele lui şi să ungi cele patru coarne ale altarului, cele patru colţuri ale pervazului de sus şi marginea, de jur împrejur. Să cureți astfel altarul şi să faci ispăşire pentru el. ²¹ Să iei viţelul adus ca jertfă pentru păcat şi să-l arzi în locul anume rânduit de lângă Casă, în afara Lăcaşului.

²² A doua zi să aduci ca jertfă pentru păcat un ţap fără meteahnă. Să cureţe astfel altarul cum l-au curăţit şi cu sângele viţelului. ²³ După ce vei termina curăţirea, să aduci un viţel tânăr şi un berbec din turmă, amândoi fără meteahnă. ²⁴ Să-i aduci înaintea Domnului, iar preoţii să arunce pe ei sare şi să-i aducă Domnului ca ardere de tot.

²⁵ Şapte zile la rând să aduci câte un ţap pe zi ca jertfă pentru păcat, precum şi câte un viţel tânăr şi câte un berbec din turmă, toţi fără meteahnă. ²⁶ Timp de şapte zile, preoţii să facă ispăşire pentru altar şi să-l cureţe; astfel îl vor dedica pentru slujbă. ²⁷ Când se vor încheia aceste zile, începând din ziua a opta, preoţii să aducă pe altar arderile voastre de tot şi jertfele voastre de pace^[ax] şi Eu vă voi accepta, zice Stăpânul Domn.»“

Reglementarea accesului în noul Templu

44 M-a dus înapoi la poarta exterioară a Lăcaşului, care dădea înspre răsărit, dar era închisă. ² Domnul mi-a zis: „Poarta aceasta va rămâne închisă şi nu va mai fi deschisă! Nimeni nu va intra pe ea, căci Domnul, Dumnezeul lui Israel, a intrat pe ea; de aceea va rămâne închisă. ³ Numai prinţul va avea voie să stea înăuntrul porţii pentru a mânca pâine înaintea Domnului. El va trebui să intre însă prin porticul porţii şi să iasă tot pe acolo.“

⁴ M-a dus apoi prin poarta de nord în faţa Casei. M-am uitat şi iată că slava Domnului umplea Casa Domnului! Atunci am căzut cu faţa la pământ.

⁵ Domnul mi-a zis: „Fiul omului, ia aminte, priveşte cu atenţie şi ascultă cu băgare de seamă tot ceea ce-ţi spun despre toate reglementările şi despre toate legile privitoare la Casa Domnului. Fii cu luare aminte la intrarea Casei şi la toate ieşirile Lăcaşului. ⁶ Spune-le răzvrătiţilor acestora, celor din Casa lui Israel, că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Voi cei din Casa lui Israel, destul cu urâciunile voastre! ⁷ Pe lângă toate urâciunile voastre, aţi mai adus în Lăcaşul Meu şi nişte străini, cu inima necircumcisă şi cu trupul necircumcis, ca să-Mi profaneze Casa, în timp ce-Mi aduceaţi pâinea, grăsimea şi sângele ce Mi se cuveneau, şi aţi rupt astfel legământul Meu.^{[ay] 8} Nu aţi păzit rânduiala lucrurilor Mele sfinte, ci i-aţi pus pe alţii în locul vostru să păzească rânduiala din Lăcaşul Meu.»

⁹ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Nici un străin cu inima şi cu trupul necircumcise nu va intra în Lăcaşul Meu, nici unul dintre străinii care locuiesc printre israeliţi.

¹⁰ Iar leviţii care s-au îndepărtat de Mine, pe vremea când şi Israel rătăcea, care s-au abătut de la Mine, umblând după idoli, îşi vor purta pedeapsa pentru aceasta. ¹¹ Ei vor fi în Lăcaşul Meu slujitori însărcinaţi cu supravegherea porţilor Casei, slujitori ai Casei care vor înjunghia arderile de tot şi jertfele celor din popor şi vor sta înaintea lor ca să le slujească. ¹² Pentru că au slujit înaintea idolilor şi au fost o pricină de poticnire pentru cei din Casa lui Israel, jur cu mâna ridicată, zice Stăpânul Domn, că îşi vor purta pedeapsa. ¹³ Nu se vor apropia de Mine ca să-Mi slujească ca preoţi, nu se vor apropia de lucrurile Mele cele sfinte, nici de lucrurile preasfinte, ci îşi vor purta ruşinea pentru urâciunile pe care le-au săvârşit. ¹⁴ Totuşi le voi da slujba de păzitori ai rânduielilor din Casă, a tot ce se lucrează în ea, a tot ce se face acolo.

¹⁵ Dar preoţii, adică leviţii, urmaşii lui Ţadok, care au păzit rânduiala Lăcaşului Meu când israeliţii rătăceau departe de Mine, ei se vor putea apropia de Mine ca să-Mi slujească şi vor putea sta înaintea Mea ca să-Mi aducă grăsime şi sânge, zice Stăpânul Domn. ¹⁶ Numai ei vor putea intra în Lăcaşul Meu şi doar ei se vor putea apropia de masa Mea ca să-Mi slujească şi să păzească rânduiala Mea.

¹⁷ Când vor intra pe porţile curţii interioare, vor trebui să îmbrace haine de in şi să nu urce să slujească dincolo de porţile curţii interioare sau în Casă cu haine de lână pe ei. ¹⁸ Vor trebui să aibă pe cap turban de in, iar pe coapse izmene de in. Să nu se îmbrace cu nimic care i-ar putea face să transpire. ¹⁹ Când vor ieşi spre curtea exterioară, spre curtea din exterior unde este poporul, să se dezbrace de veşmintele cu care au slujit şi să le lase în odăile sfinte. Să se îmbrace cu alte veşminte, ca să nu sfinţească poporul cu veşmintele lor.

²⁰ Să nu-şi radă capul şi nici să nu-şi lase părul să crească în voie, ci să-l tundă. ²¹ Nici un preot să nu bea vin când intră în curtea interioară. ²² Să nu se căsătorească cu o văduvă sau cu o femeie lăsată de bărbat, ci numai cu o fecioară israelită. Totuşi vor putea să se căsătorească şi cu o văduvă de preot. ²³ Să-Mi înveţe poporul să facă deosebire între ce este sfânt şi ce este obişnuit şi să le arate diferenţa dintre ce este necurat şi ce este curat.

²⁴ În orice ceartă, ei vor avea dreptul să judece şi să hotărască după rânduielile Mele. Să păzească legile şi hotărârile Mele cu privire la toate sărbătorile Mele şi să sfinţească Sabatele Mele.

²⁵ Să nu se apropie de un mort, ca să nu se întineze. Se va putea întina doar dacă mortul i-a fost tată, mamă, fiu, fiică, frate sau soră care nu era măritată. ²⁶ După ce se va curăţi, să numere şapte zile. ²⁷ În ziua când va intra în Lăcaş, în curtea interioară, ca să slujească în Lăcaş, să aducă o jertfă pentru păcat, zice Stăpânul Domn.

²⁸ Iată moştenirea pe care o vor avea: Eu voi fi moştenirea lor! Să nu le daţi altă moştenire în Israel, pentru că Eu sunt moştenirea lor! ²⁹ Să se hrănească cu jertfele de mâncare, cu jertfele pentru păcat şi cu jertfele pentru vină; toate lucrurile închinate^[az] Mie în Israel să fie ale lor. ³⁰ Cele mai bune din primele roade de orice fel şi fiecare dar din toate contribuţiile voastre de orice fel să fie ale preoţilor. Să daţi preoţilor şi ce este mai bun din făina voastră, pentru ca binecuvântarea să rămână peste casa voastră. ³¹ Preoţii nu vor avea voie să mănânce nici o pasăre sau animal care au murit de la sine sau au fost sfâşiate de fiare.

Noua împărţire a ţării

45 Când veţi împărţi ţara prin sorţ, ca moştenire, să oferiţi Domnului un dar, şi anume o parte din ţară care să fie un ţinut sfânt. Să fie lung de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi lat de douăzeci de mii de coţi.^[ba] Toată suprafaţa de pământ cuprinsă între hotarele lui va fi sfântă. ² Din acest ţinut, o suprafaţă pătrată cu lungimea şi lăţimea de cinci sute de coţi^[bb] să fie pentru Lăcaş, iar alţi cincizeci de coţi^[bc] să fie lăsaţi ca loc gol împrejurul acesteia. ³ Tot în acest ţinut va trebui să măsori o suprafaţă cu lungimea de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi lăţimea de zece mii de coţi^[bd], în care să fie Lăcaşul, Locul Preasfânt. ⁴ Acesta va fi ţinutul sfânt din ţară pentru preoţi, slujitorii Lăcaşului, cei care se apropie ca să slujească Domnului. El va fi atât un loc pentru casele lor, cât şi un loc sfânt pentru Lăcaş. ⁵ O suprafaţă de douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime şi zece mii de coţi lăţime va fi proprietatea leviţilor care slujesc în Casă, pentru cetăţile în care vor locui^[be]. ⁶ Lângă ţinutul sfânt să daţi o suprafaţă de cinci mii de coţi lăţime şi douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime^[bf], în proprietatea cetăţii. Aceasta va fi pentru toţi cei din Casa lui Israel.

Reglementări pentru prinţ

⁷ Proprietatea prinţului să fie de o parte şi de alta a ţinutului sfânt şi a proprietăţii cetăţii, de-a lungul ţinutului sfânt şi de-a lungul proprietăţii cetăţii, de la apus tot înspre apus şi de la răsărit tot înspre răsărit, pe o lungime cât una din părţi, de la hotarul de răsărit la hotarul de apus. ⁸ Acest pământ va fi proprietatea lui în Israel. Şi prinţii Mei nu vor mai asupri poporul Meu, ci vor da ţara celor din Casa lui Israel, potrivit seminţiilor lor.»“

⁹ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Destul, prinţi ai lui Israel! Încetaţi cu violenţa şi asuprirea! Faceţi judecată şi dreptate! Opriţi jecmănirea poporului Meu, zice Stăpânul Domn. ¹⁰ Să aveţi cumpene drepte, o efă dreaptă şi un bat drept^[bg]. ¹¹ Efa şi batul să fie de aceeaşi măsură. Batul să cuprindă a zecea parte dintr-un homer, iar efa tot a zecea parte dintr-un homer^[bh]. Măsura lor se va potrivi după homer. ¹² Un şechel^[bi] să fie de douăzeci de ghere. Să aveţi unităţi de douăzeci de şecheli, de douăzeci şi cinci de şecheli şi de cincisprezece şecheli; toate împreună fac o mină.^[bj]

¹³ Iată care este contribuţia pe care trebuie s-o aduceţi: a şasea parte dintr-o efă la fiecare homer de grâu şi a şasea parte dintr-o efă la fiecare homer de orz; ¹⁴ partea hotărâtă pentru ulei, pentru batul de ulei, era o zecime de bat la fiecare cor (care este zece baţi sau un homer, căci zece baţi fac un homer), ¹⁵ iar pentru oi – una din fiecare turmă de două sute de oi de pe meleagurile bine udate ale lui Israel. Acestea vor fi aduse ca daruri de mâncare, arderi de tot şi jertfe de pace^[bk], ca să se facă ispăşire pentru ei, zice Stăpânul Domn. ¹⁶ Tot poporul din ţară va trebui să aducă această contribuţie împreună cu prinţul^[bl] lui Israel. ¹⁷ Prinţul va fi dator să dea arderile de tot, darurile de mâncare şi darurile de băutură la sărbători, la lunile noi, la Sabate, la toate adunările de sărbătoare ale celor din Casa lui Israel. El va trebui să se îngrijească de jertfa pentru păcat, de darurile de mâncare, de arderea de tot şi de jertfele de pace, ca să se facă ispăşire pentru cei din Casa lui Israel.“

Reglementări privind sărbătorile

¹⁸ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „În prima zi a lunii întâi, să iei un viţel fără meteahnă şi să faci ispăşire pentru Lăcaş. ¹⁹ Preotul să ia din sângele jertfei pentru păcat şi să-l pună pe uşorii Casei, pe cele patru colţuri ale pervazului altarului şi pe uşorii porţii de la curtea interioară. ²⁰ Tot aşa să faci şi în ziua a şaptea a lunii pentru cei ce păcătuiesc din neatenţie sau din neştiinţă. Astfel să faci ispăşire pentru Casă.

²¹ În a paisprezecea zi a lunii întâi să fie sărbătoarea Paştelui; timp de şapte zile să mâncaţi azime. ²² În ziua aceea prinţul să aducă pentru sine şi pentru tot poporul din ţară un viţel ca jertfă pentru păcat. ²³ În timpul celor şapte zile de sărbătoare, în fiecare zi din cele şapte, să aducă Domnului ca ardere de tot câte şapte viţei şi câte şapte berbeci fără meteahnă, precum şi câte un ţap ca jertfă pentru păcat. ²⁴ Ca dar de mâncare să aducă o efă alături de fiecare viţel, o efă alături de fiecare berbec şi un hin^[bm] de ulei alături de fiecare efă.

²⁵ Pentru sărbătoarea din ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea să facă la fel, aducând timp de şapte zile ceea ce este nevoie pentru jertfa pentru păcat, pentru arderea de tot, pentru darul de mâncare şi pentru ulei.“

Reglementări privind închinarea

46 Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Poarta curţii interioare dinspre răsărit să fie închisă în timpul celor şase zile de lucru, dar în ziua de Sabat şi în cea de lună nouă^[bn] să fie deschisă. ² Prinţul să intre prin porticul porţii, dinspre exterior, şi să stea în dreptul uşorilor porţii. Preoţii să aducă arderea lui de tot şi jertfele lui de pace^[bo], iar el să se închine pe pragul porţii. După aceea să iasă, iar poarta să nu fie închisă până seara. ³ Poporul ţării să se închine şi el înaintea Domnului la intrarea acestei porţi, cu prilejul Sabatelor şi a lunilor noi. ⁴ Arderea de tot pe care prinţul va trebui să o aducă Domnului, în fiecare zi de Sabat, va fi de şase miei fără meteahnă şi un berbec fără meteahnă. ⁵ Ca dar de mâncare, să aducă o efă^[bp] alături de berbec, atât cât doreşte alături de fiecare miel şi câte un hin^[bq] de ulei alături de fiecare efă.

⁶ În ziua unei noi luni el va trebui să aducă un viţel tânăr fără meteahnă, şase miei şi un berbec; aceştia să fie fără meteahnă. ⁷ Ca dar de mâncare să aducă o efă alături de viţel şi o efă alături de berbec, iar alături de miei să pună ce va dori. De asemenea, să aducă câte un hin de ulei alături de fiecare efă. ⁸ Când va sosi, prinţul va trebui să intre prin porticul porţii, iar apoi va trebui să iasă tot pe acolo.

⁹ Când poporul ţării va veni înaintea Domnului la adunările de sărbătoare, cel ce va intra pe poarta de nord ca să se închine, va trebui să iasă pe poarta de sud, iar cel ce va intra pe poarta de sud, va trebui să iasă pe poarta de nord. Să nu se întoarcă pe poarta pe care a intrat, ci să iasă prin partea opusă. ¹⁰ Prinţul va trebui să fie în mijlocul lor, ca să intre împreună cu ei atunci când ei vor intra şi să iasă tot împreună atunci când ei vor ieşi.

¹¹ De sărbători sau cu prilejul adunărilor de sărbătoare, darul de mâncare să fie de o efă alături de viţel, o efă alături de berbec, atât cât doreşte alături de miei şi câte un hin de ulei alături de fiecare efă.

¹² Când prinţul va aduce Domnului ca dar de bunăvoie o ardere de tot sau o jertfă de pace, să i se deschidă poarta de răsărit. Va trebui să aducă arderea de tot şi jertfa de pace aşa cum se aduce în ziua de Sabat. Apoi va trebui să iasă, iar după ce va ieşi, să se închidă poarta în urma lui.

¹³ În fiecare zi va trebui să aduci Domnului ca ardere de tot un miel de un an, fără meteahnă. Să faci astfel în fiecare dimineaţă. ¹⁴ Să mai adaugi la el, în fiecare dimineaţă, ca dar de mâncare, a şasea parte dintr-o efă şi a treia parte dintr-un hin de ulei ca să uzi făina cu el. Acesta este un dar de mâncare care va trebui adus continuu pentru Domnul în urma unei hotărâri veşnice. ¹⁵ Să se aducă mielul, darul de mâncare şi uleiul în fiecare dimineaţă, ca o ardere de tot continuă.“

Reglementări privind proprietatea prinţului

¹⁶ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Dacă prinţul dă un dar din proprietatea sa unuia dintre fiii săi, proprietatea va fi şi a urmaşilor acestuia; va fi proprietatea lor prin moştenire. ¹⁷ Dacă prinţul dă un dar din proprietatea sa unuia dintre slujitorii săi, proprietatea va fi a acestuia până la anul de eliberare; apoi va trebui să o dea înapoi prinţului. Moştenirea prinţului este doar pentru fiii săi. Să rămână deci a lor! ¹⁸ Prinţul să nu ia din proprietatea celor din popor, deposedându-i astfel de moştenirea lor. Va trebui să dea fiilor săi o moştenire din proprietatea sa, ca nimeni din poporul Meu să nu fie alungat de la moştenirea lui.“

Bucătăriile pentru pregătirea sacrificiilor

¹⁹ Apoi bărbatul acela m-a dus prin intrarea aflată pe aceeaşi parte cu poarta odăilor sfinte orientate spre nord, unde erau preoţii. Şi iată că în capăt, înspre apus, era un loc. ²⁰ El mi-a zis: „Acesta este locul unde preoţii vor fierbe jertfa pentru vină şi jertfa pentru păcat şi unde vor coace darurile de mâncare, ca să nu le aducă în curtea exterioară şi, astfel, să sfinţească poporul.“

²¹ M-a scos apoi în curtea exterioară şi m-a pus să trec pe lângă cele patru colţuri ale curţii. Şi iată că în fiecare colţ era câte o altă curte. ²² În cele patru colţuri ale curţii erau nişte curţi îngrădite^[br] de patruzeci de coţi lungime şi de treizeci de coţi lăţime^[bs]; toate cele patru curţi din colţuri aveau aceeaşi mărime. ²³ În interior, de jur împrejurul fiecăreia din cele patru, era un rând de zidărie, la baza căruia se aflau amenajate vetre. ²⁴ El mi-a zis: „Acestea sunt bucătăriile unde cei ce slujesc la Casă vor găti jertfele poporului.“

Râul vindecător care izvorăşte din Templu

47 După aceea m-a dus înapoi la intrarea Casei. Şi iată că ieşea apă de sub pragul Casei, înspre răsărit, căci Casa era cu faţa spre răsărit. Apa venea de sub partea dreaptă a Casei, de la sud de altar. ² M-a scos prin poarta de nord şi m-a făcut să ocolesc prin exterior până la poarta exterioară dinspre răsărit. Şi iată că apa curgea din partea de sud.^[bt]

³ Bărbatul acela a ieşit spre răsărit cu o funie de măsurat în mână, a măsurat o mie de coţi^[bu] şi apoi m-a trecut prin apă. Apa era până la glezne. ⁴ A mai măsurat o mie de coţi şi m-a trecut iarăşi prin apă. Apa era până la genunchi. A mai măsurat o mie de coţi şi m-a trecut din nou prin ea. Apa era până la brâu. ⁵ A măsurat încă o mie de coţi şi iată că apa devenise acum un râu pe care nu-l puteam trece, căci apa crescuse atât de mult, încât se putea înota în ea. Aceasta devenise un râu care nu mai putea fi traversat. ⁶ El mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului?“ Apoi m-a luat şi m-a adus înapoi pe malul râului. ⁷ Când am ajuns, am mai văzut că pe malurile râului, de ambele părţi, erau foarte mulţi copaci.

⁸ El mi-a zis: „Această apă curge spre ţinutul de răsărit, se coboară în Araba^[bv] şi se varsă în mare^[bw]. Şi vărsându-se în mare, apele se vor vindeca.^{[bx] 9} Orice făptură vie, care mişună acolo unde curge râul, va trăi. Vor fi foarte mulţi peşti pentru că, acolo unde va ajunge apa aceasta, apele se vor vindeca. Pretutindeni pe unde va ajunge râul acesta, totul va prinde viaţă. ¹⁰ Pescarii vor sta pe malul lui de la En-Ghedi până En-Eglaim şi va fi un loc de întins mrejele. Peştii din el vor fi de multe feluri – asemenea peştilor din Marea cea Mare.^{[by] 11} Mlaştinile şi bălţile însă nu vor fi vindecate, ci vor fi lăsate pentru sare. ¹² Pe malurile râului, de ambele părţi, vor creşte tot felul de pomi fructiferi. Frunzele lor nu se vor veşteji şi roadele lor nu se vor sfârşi căci vor rodi la fiecare lună nouă^[bz] şi aceasta pentru că apa râului iese din Lăcaş. Roadele lor vor fi pentru mâncare, iar frunzele lor pentru vindecare.“

Hotarele ţării

¹³ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Acestea sunt hotarele ţării pe care o veţi împărţi drept moştenire celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. Lui Iosif îi revin două părţi, dar restul ţării ¹⁴ s-o împărţiţi în mod egal, aşa cum am jurat cu mâna ridicată, că o voi da strămoşilor voştri. Ţara aceasta va intra deci în moştenirea voastră.

¹⁵ Iată care trebuie să fie hotarele ţării:

partea de nord va fi de la Marea cea Mare, pe drumul Hetlonului, trecând de Lebo-Hamat^[ca], spre Ţedad, ¹⁶ Berota^[cb], Sibraim (care este între hotarul Damascului şi hotarul Hamatului) şi Haţer-Haticon care este aproape de hotarul Hauranului. ¹⁷ Aşadar hotarul va fi de la mare spre Haţar-Enan^[cc], de-a lungul hotarului de nord al Damascului, având în nord hotarul Hamatului. Aceasta va fi partea de nord.

¹⁸ Partea de răsărit, între Hauran şi Damasc, între Ghilad şi ţara lui Israel, va fi Iordanul. Veţi măsura de la hotar până la marea de răsărit^[cd]. Aceasta va fi partea de răsărit.

¹⁹ Partea de sud va fi de la Tamar spre sud, până la apele de la Meribot-Kadeş, şi apoi de-a lungul Râului Egiptului^[ce], până la Marea cea Mare. Aceasta va fi partea de sud.

²⁰ În partea de apus hotarul va fi Marea cea Mare până în dreptul Lebo-Hamatului. Aceasta va fi partea de apus.

²¹ Să vă împărţiţi ţara aceasta între voi, potrivit cu seminţiile lui Israel. ²² S-o împărţiţi prin sorţ ca moştenire, atât pentru voi, cât şi pentru străinii care locuiesc în mijlocul vostru şi care au avut urmaşi în mijlocul vostru. Ei să fie pentru voi ca nişte cetăţeni ai lui Israel; să-şi primească moştenirea prin sorţ împreună cu voi în mijlocul seminţiilor lui Israel. ²³ Să le daţi moştenirea în seminţia în care s-au aşezat să locuiască, zice Stăpânul Domn.

Noua împărţire administrativă a ţării

48 Numele seminţiilor moştenitoare sunt acestea: de la marginea de nord, de-a lungul drumului spre Hetlon, de la Lebo-Hamat^[cf] spre Haţar-Enan, până la hotarul de nord al Damascului dinspre Hamat, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Dan.

² De la hotarul cu Dan, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Aşer.

³ De la hotarul cu Aşer, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Neftali.

⁴ De la hotarul cu Neftali, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Manase.

⁵ De la hotarul cu Manase, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Efraim.

⁶ De la hotarul cu Efraim, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Ruben.

⁷ De la hotarul cu Ruben, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Iuda.

⁸ De la hotarul cu Iuda, de la răsărit la apus, să fie ţinutul sfânt adus ca dar; să aibă douăzeci şi cinci de mii de coţi^[cg] lăţime, iar lungimea lui să fie cât una din părţile de la răsărit la apus; Lăcaşul să fie în mijlocul lui. ⁹ Din acest dar, o suprafaţă de douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime şi zece mii de coţi^[ch] lăţime să fie a Domnului. ¹⁰ Acest dar sfânt să fie al preoţilor: în nord să aibă o lungime de douăzeci şi cinci de mii de coţi, în apus să aibă o lăţime de zece mii de coţi, în răsărit tot zece mii de coţi, iar în sud o lungime de douăzeci şi cinci de mii de coţi; Lăcaşul să fie în mijlocul ţinutului. ¹¹ El să fie dat preoţilor consacraţi, urmaşii lui Ţadok, care au păzit rânduiala Mea şi nu s-au dus în rătăcire ca leviţii, atunci când israeliţii rătăceau departe de Mine. ¹² Să fie al preoţilor, ca un dar din suprafaţa sfântă a ţării, un loc preasfânt lângă hotarul leviţilor.

¹³ Leviţii să aibă o parte lângă hotarul preoţilor, de douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime şi de zece mii de coţi lăţime; pe toată lungimea să fie de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi pe lăţime să fie de zece mii de coţi. ¹⁴ Nu vor putea să vândă sau să schimbe şi nici să înstrăineze această cea mai bună parte a ţării, căci este sfântă pentru Domnul.

¹⁵ Suprafaţa rămasă, adică cinci mii de coţi^[ci] pe lăţime şi douăzeci şi cinci de mii de coţi pe lungime, să fie dată ca loc pentru folosul cetăţii, pentru locuinţe şi pentru păşune. Cetatea să fie în mijlocul ei. ¹⁶ Iată care să-i fie măsurile: în partea de nord – patru mii cinci sute de coţi^[cj], în partea de sud – patru mii cinci sute, în partea de răsărit – patru mii cinci sute şi în partea de apus – patru mii cinci sute. ¹⁷ Păşunea pentru cetate să fie de două sute cincizeci de coţi^[ck] în partea de nord, două sute cincizeci în partea de sud, două sute cincizeci în partea de răsărit şi două sute cincizeci în partea de apus. ¹⁸ Pământul care mai rămâne pe lungime, alături de ţinutul sfânt, va fi de zece mii de coţi în partea de răsărit şi zece mii în partea de apus, de-a lungul ţinutului sfânt. Recolta lui să fie folosită pentru hrana lucrătorilor cetăţii. ¹⁹ Lucrătorii cetăţii, care îl vor cultiva, vor fi din toate seminţiile lui Israel. ²⁰ Tot ţinutul sfânt să fie de douăzeci şi cinci de mii de coţi lungime şi douăzeci şi cinci de mii de coţi lăţime, o suprafaţă pătrată care cuprinde şi proprietatea cetăţii.

²¹ Ceea ce mai rămâne de-o parte şi de alta a ţinutului sfânt şi a proprietăţii cetăţii să fie a prinţului, de-a lungul celor douăzeci şi cinci de mii de coţi ai ţinutului sfânt până la hotarul de răsărit, iar în apus, de-a lungul celor douăzeci şi cinci de mii de coţi până la hotarul de apus, mergând în paralel cu proprietăţile seminţiilor. Aceste suprafeţe vor fi ale prinţului. Ţinutul sfânt şi Sanctuarul Casei să fie în mijlocul lor. ²² Astfel proprietatea leviţilor şi proprietatea cetăţii vor fi în mijlocul proprietăţii prinţului. Tot ţinutul dintre hotarul lui Iuda şi hotarul lui Beniamin să fie al prinţului.

²³ Iată celelalte seminţii moştenitoare: de la răsărit la apus, o parte să fie pentru Beniamin.

²⁴ De la hotarul cu Beniamin, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Simeon.

²⁵ De la hotarul cu Simeon, de la răsărit la apus, să fie o parte pentru Isahar.