Decretul lui Darius

Atunci împăratul Darius a dat ordin să se caute în documentele aflate în arhivele din Babilon. El a găsit în palatul din Ahmeta[a], din provincia Mediei, un sul în care erau scrise următoarele:

„Memoriu

În primul an de domnie al împăratului Cirus, împăratul Cirus a dat următoarea poruncă cu privire la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim: «Casa să fie rezidită, pentru a fi un loc unde să se aducă jertfe şi să-i fie puse temeliile. Să aibă o înălţime de şaizeci de coţi[b] şi o lăţime de şaizeci de coţi; să aibă trei rânduri de piatră cioplită şi un rând de lemn nou. Cheltuielile vor fi suportate de palatul imperial. Mai mult, vasele de aur şi de argint ale Casei lui Dumnezeu, care au fost luate de Nebucadneţar din Templul[c] de la Ierusalim şi aduse la Babilon, să fie duse înapoi la locul lor, în Templul de la Ierusalim; să le puneţi în Casa lui Dumnezeu!»

Drept urmare, Tatnai, guvernator al provinciei de peste râu, Şetar-Boznai şi camarazii voştri, emisari în provincia de peste râu, depărtaţi-vă de locul acela! Lăsaţi în pace lucrarea de la această Casă a lui Dumnezeu! Lăsaţi-i pe guvernatorul iudeilor şi pe cei din sfatul bătrânilor iudeilor să rezidească această Casă a lui Dumnezeu pe locul ei de odinioară.

Mai mult, dau următoarea poruncă cu privire la ceea ce trebuie să faceţi pentru aceşti bărbaţi din sfatul bătrânilor iudeilor, ca să poată rezidi această Casă a lui Dumnezeu: cheltuielile acestor oameni să fie imediat plătite din veniturile împăratului provenite din tributul provinciei de peste râu, astfel încât să nu înceteze lucrul. Zilnic să se dea preoţilor de la Ierusalim, la cerere, tot ce au nevoie – viţei, berbeci şi miei – pentru arderile de tot aduse Dumnezeului cerurilor, precum şi grâu, sare, vin şi ulei, ca să nu ducă lipsă 10 şi ca astfel să poată aduce jertfe de o aromă plăcută Dumnezeului cerurilor şi să se roage pentru viaţa împăratului şi a fiilor săi.

11 De asemenea, dau următoarea poruncă cu privire la orice om care va schimba edictul acesta: să se scoată o bârnă din casa lui şi să se ridice bârna ca să fie tras în ţeapă[d] pe ea, iar casa lui să fie prefăcută într-un morman de gunoi din cauza faptei lui.

12 Fie ca Dumnezeul Care Şi-a pus Numele să locuiască acolo să răstoarne pe orice împărat sau popor care va încerca să schimbe ceva cu scopul de a distruge această Casă a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Darius, am dat această poruncă! Să fie împlinită întocmai!“

Terminarea şi dedicarea Casei Domnului. Paştele

13 Tatnai, guvernatorul provinciei de peste râu, Şetar-Boznai şi camarazii lor au făcut întocmai cum le poruncise împăratul Darius. 14 Prin urmare, cei din sfatul bătrânilor iudeilor au continuat să zidească şi au reuşit, aşa cum le profeţiseră profetul Hagai şi Zaharia, fiul lui Ido. Ei au zidit şi au terminat potrivit cu porunca Dumnezeului lui Israel şi potrivit cu porunca lui Cirus, a lui Darius şi a lui Artaxerxes, împăraţii Persiei. 15 Casa a fost terminată în ziua a treia a lunii Adar[e], în al şaselea an al domniei împăratului Darius.

16 Israeliţii – preoţii, leviţii şi ceilalţi care fuseseră în captivitate – au sărbătorit cu bucurie dedicarea acestui Templu al lui Dumnezeu. 17 Pentru dedicarea acestei Case a lui Dumnezeu au oferit o sută de viţei, două sute de berbeci şi patru sute de miei, iar ca jertfă pentru păcatul întregului Israel au adus doisprezece ţapi, câte un ţap pentru fiecare seminţie. 18 I-au pus pe preoţi, după cetele lor, şi pe leviţi, după grupele lor, să facă lucrarea lui Dumnezeu la Ierusalim, după cum este scris în Cartea lui Moise.

19 Cei care fuseseră în captivitate au sărbătorit Paştele în a paisprezecea zi a lunii întâi. 20 Preoţii şi leviţii se curăţiseră în acelaşi timp, astfel că toţi erau curaţi. Ei au adus jertfa de Paşte pentru toţi cei ce fuseseră în captivitate, pentru rudele lor dintre preoţi şi pentru ei înşişi. 21 Israeliţii întorşi din captivitate au mâncat jertfa de Paşte împreună cu toţi aceia care se separaseră de necurăţia neamurilor ţării, ca să-L caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 22 Au celebrat cu bucurie Sărbătoarea Azimelor timp de şapte zile, căci Domnul îi înveselise întorcând spre ei inima împăratului Asiriei[f], ca să-i sprijinească în lucrarea de la Casa lui Dumnezeu, a Dumnezeului lui Israel.

Footnotes

  1. Ezra 6:2 Sau Ecbatana, capitala de vară a imperiului persan
  2. Ezra 6:3 Aproximativ 30 m
  3. Ezra 6:5 Vezi nota de la 3:6
  4. Ezra 6:11 Sau: spânzurat
  5. Ezra 6:15 Luna a douăsprezecea în calendarul babilonian, ce corespunde lunilor februarie-martie; 12 martie 516 î.Cr., la aproape şaptezeci de ani după distrugerea lui
  6. Ezra 6:22 Împăratul persan purta acest titlu, precum şi pe cel de împărat al Babilonului

Porunca lui Darius

Atunci, împăratul Darius a dat poruncă să se facă cercetări(A) în casa scrisorilor unde se puneau vistieriile în Babilon. Şi s-a găsit la Ahmeta, capitala ţinutului Mediei, un sul pe care era scrisă această aducere-aminte: „În anul întâi al domniei împăratului Cirus, împăratul Cirus a dat această poruncă privitoare la Casa lui Dumnezeu din Ierusalim: ‘Casa să fie zidită iarăşi, ca să fie un loc unde să se aducă jertfe şi să aibă temelii tari. Să aibă o înălţime de şaizeci de coţi, o lăţime de şaizeci de coţi, trei rânduri(B) de pietre cioplite şi un rând de lemn nou. Cheltuielile vor fi plătite din casa împăratului. Mai mult, uneltele de aur(C) şi de argint ale Casei lui Dumnezeu pe care le luase Nebucadneţar din Templul de la Ierusalim şi le adusese la Babilon să fie date înapoi, duse în Templul din Ierusalim, la locul unde erau, şi puse în Casa lui Dumnezeu.’ Acum, Tatnai, dregătorul de dincolo de Râu, Şetar-Boznai şi tovarăşii voştri de slujbă din Afarsac, care locuiţi dincolo de Râu, depărtaţi-vă(D) de locul acesta. Lăsaţi să meargă înainte lucrările acestei Case a lui Dumnezeu. Dregătorul iudeilor şi bătrânii iudeilor s-o zidească iarăşi pe locul unde era. Iată porunca pe care o dau cu privire la ce veţi avea de făcut faţă de aceşti bătrâni ai iudeilor, pentru zidirea acestei Case a lui Dumnezeu: cheltuielile, luate din averile împăratului venite din birurile de dincolo de Râu, să fie plătite îndată oamenilor acestora, ca să nu înceteze lucrul. Lucrurile trebuincioase pentru arderile-de-tot ale Dumnezeului cerurilor – viţei, berbeci şi miei, grâu, sare, vin şi untdelemn – să li se dea, la cerere, preoţilor din Ierusalim zi de zi şi fără nicio lipsă, 10 ca să aducă jertfe de bun miros(E) Dumnezeului cerurilor şi să se(F) roage pentru viaţa împăratului şi a fiilor lui. 11 Şi iată porunca pe care o dau cu privire la oricine va călca porunca aceasta: Să se scoată din casa lui o bârnă, s-o ridice ca să fie spânzurat pe ea, şi casa(G) să i se prefacă într-o grămadă de gunoi. 12 Dumnezeul care a pus să locuiască în locul acela Numele Lui(H) să răstoarne pe orice împărat şi pe orice popor care ar întinde mâna să calce cuvântul meu, ca să nimicească această Casă a lui Dumnezeu din Ierusalim! Eu, Darius, am dat porunca aceasta. Să fie împlinită întocmai!” 13 Tatnai, dregătorul de dincoace de Râu, Şetar-Boznai şi tovarăşii lor de slujbă au împlinit întocmai porunca aceasta pe care le-a trimis-o împăratul Darius. 14 Şi bătrânii(I) iudeilor au zidit cu izbândă după prorocirile prorocului Hagai şi ale lui Zaharia, fiul lui Ido; au zidit şi au isprăvit, după porunca Dumnezeului lui Israel şi după porunca lui Cirus(J), lui Darius(K) şi lui(L) Artaxerxe, împăratul perşilor. 15 Casa a fost isprăvită în ziua a treia a lunii Adar, în al şaselea an al domniei împăratului Darius.

Sfinţirea Templului

16 Copiii lui Israel, preoţii şi leviţii şi ceilalţi fii ai robiei au făcut cu bucurie sfinţirea(M) acestei Case a lui Dumnezeu. 17 Au adus(N) pentru sfinţirea acestei Case a lui Dumnezeu o sută de viţei, două sute de berbeci, patru sute de miei, şi, ca jertfe ispăşitoare pentru tot Israelul, doisprezece ţapi, după numărul seminţiilor lui Israel. 18 Au pus pe preoţi după cetele(O) lor şi pe leviţi după împărţirile(P) lor, pentru slujba lui Dumnezeu la Ierusalim, cum este scris(Q) în cartea lui Moise. 19 Fiii robiei au prăznuit Paştele(R) în a paisprezecea zi a lunii întâi. 20 Preoţii şi leviţii se curăţiseră(S) cu toţii, aşa că toţi erau curaţi; au jertfit Paştele(T) pentru toţi fiii robiei, pentru fraţii lor preoţii şi pentru ei înşişi. 21 Copiii lui Israel, întorşi din robie, au mâncat Paştele împreună cu toţi cei ce se depărtaseră de necurăţia(U) neamurilor ţării şi care s-au unit cu ei ca să caute pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 22 Au prăznuit cu bucurie şapte zile Sărbătoarea Azimilor(V), căci Domnul îi înveselise, făcând(W) pe împăratul(X) Asiriei să-i sprijine în lucrarea Casei lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.