Galateni 3

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Legea şi credinţa

3 O, galateni nechibzuiţi! Cine^(A) v-a fermecat^(B) pe voi înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? ² Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul^(C) ori^(D) prin auzirea credinţei? ³ Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început^(E) prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească^(F)? ⁴ În zadar^(G) aţi suferit voi atât de mult? Dacă, în adevăr, e în zadar! ⁵ Cel ce^(H) vă dă Duhul şi face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei? ⁶ Tot aşa şi „Avraam^(I) a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire”. ⁷ Înţelegeţi şi voi, dar, că fii ai lui Avraam sunt cei^(J) ce au credinţă. ⁸ Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea^(K) că Dumnezeu va socoti neprihănite pe neamuri prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în^(L) tine”. ⁹ Aşa că cei ce se bizuie pe credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios. ¹⁰ Căci toţi cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: „Blestemat^(M) este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii ca să le facă”. ¹¹ Şi că^(N) nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin Lege este învederat, căci „cel^(O) neprihănit prin credinţă va trăi”. ¹² Însă^(P) Legea nu se întemeiază pe credinţă, ci ea zice: „Cine^(Q) va face aceste lucruri va trăi prin ele”. ¹³ Hristos^(R) ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: „Blestemat^(S) e oricine este atârnat pe lemn”, ¹⁴ pentru ca^(T) binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste neamuri în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul^(U) făgăduit.

Făgăduinţa şi Legea

¹⁵ Fraţilor (vorbesc în felul oamenilor), un testament^(V), chiar al unui om, odată întărit, totuşi nimeni nu-l desfiinţează, nici nu-i mai adaugă ceva. ¹⁶ Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui^(W) Avraam şi seminţei lui”. Nu zice: „Şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „Şi seminţei tale”, adică Hristos^(X). ¹⁷ Iată ce vreau să zic: un testament, pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte nu poate fi desfiinţat^(Y), aşa ca făgăduinţa să fie nimicită de Legea venită^(Z) după patru sute treizeci de ani. ¹⁸ Căci dacă moştenirea^(AA) ar veni din Lege, nu^(AB) mai vine din făgăduinţă; şi Dumnezeu printr-o făgăduinţă a dat-o lui Avraam. ¹⁹ Atunci pentru ce este Legea? Ea^(AC) a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânţa^(AD)”, căreia îi fusese făcută făgăduinţa; şi a fost dată^(AE) prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor^(AF). ²⁰ Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părţi, pe când^(AG) Dumnezeu este unul singur. ²¹ Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă^(AH) s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege. ²² Dar Scriptura a^(AI) închis totul^(AJ) sub păcat, pentru ca^(AK) făgăduinţa să fie dată celor ce cred, prin credinţa în Isus Hristos. ²³ Înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită. ²⁴ Astfel, Legea^(AL) ne-a fost un îndrumător^[a] spre Hristos, ca^(AM) să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. ²⁵ După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta. ²⁶ Căci toţi^(AN) sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Isus. ²⁷ Toţi^(AO) care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu^(AP) Hristos. ²⁸ Nu^(AQ) mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una^(AR) în Hristos Isus. ²⁹ Şi dacă^(AS) sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori^(AT) prin făgăduinţă.