Sămânţa lui Avram

15 După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie^(A) şi a zis: „Avrame, nu te teme^(B); Eu sunt scutul^(C) tău şi răsplata^(D) ta cea foarte mare.”

² Dumnezeu a vorbit lui Israel într-o vedenie^(A) noaptea şi a zis: „Iacove! Iacove!” Israel a răspuns: „Iată-mă!”

Chemarea lui Ezechiel

1 În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe când eram între prinşii de război de la^(A) râul Chebar, s-au deschis^(B) cerurile şi am avut vedenii^(C) dumnezeieşti.

² Când am avut vedenia aceasta, mi s-a părut că eram la capitala Susa^(A), în ţinutul Elam, şi, în timpul vedeniei mele, mă aflam lângă râul Ulai.

⁸ Eu am rămas singur şi am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat^(A), culoarea mi s-a schimbat^(B), faţa mi s-a sluţit şi am pierdut orice vlagă.

¹⁶ Şi iată că cineva^(A) care avea înfăţişarea copiilor oamenilor s-a atins^(B) de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit şi am zis celui ce stătea înaintea mea: ‘Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groază^(C) şi am pierdut orice putere! ¹⁷ Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit şi nu mai am nici suflare!’

¹¹ Atunci, un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia, şi a stat în picioare la dreapta altarului^(A) pentru tămâiere.

²² Când a ieşit afară, nu putea să le vorbească; şi au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne într-una, şi a rămas mut.

¹¹ A^(A) văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ.