Add parallel Print Page Options

Sămânţa lui Avram

15 După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie(A) şi a zis: „Avrame, nu te teme(B); Eu sunt scutul(C) tău şi răsplata(D) ta cea foarte mare.” Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci(E) mor fără copii, şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.” Şi Avram a zis: „Iată că nu mi-ai dat sămânţă, şi slujitorul născut(F) în casa mea va fi moştenitorul meu.” Atunci, Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel(G) ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.” Şi după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără(H) stelele(I), dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa(J) va fi sămânţa ta.” Avram a crezut(K) pe Domnul, şi Domnul i-a socotit(L) lucrul acesta ca neprihănire.

Ţara făgăduită seminţei lui Avram

Domnul i-a mai zis: „Eu sunt Domnul, care te-am scos(M) din Ur(N), din Haldeea, ca(O) să-ţi dau în stăpânire ţara aceasta.” Avram a răspuns: „Doamne Dumnezeule, prin ce(P) voi cunoaşte că o voi stăpâni?” Şi Domnul i-a zis: „Ia o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.” 10 Avram a luat toate dobitoacele acestea, le-a despicat(Q) în două şi a pus fiecare bucată una în faţa alteia, dar păsările(R) nu le-a despicat. 11 Păsările răpitoare s-au năpustit peste stârvuri, dar Avram le-a izgonit. 12 La apusul soarelui, un somn adânc(S) a căzut peste Avram şi iată că l-a apucat o groază şi un mare întuneric. 13 Şi Domnul a zis lui Avram: „Să ştii hotărât că(T) sămânţa ta va fi străină într-o ţară care nu va fi a ei; acolo va fi robită, şi o vor(U) apăsa greu, timp de patru sute de ani. 14 Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca(V) Eu, şi pe urmă va(W) ieşi de acolo cu mari bogăţii. 15 Tu vei(X) merge în pace la părinţii(Y) tăi; vei(Z) fi îngropat după o bătrâneţe fericită. 16 În al patrulea neam(AA), ea se va întoarce aici, căci nelegiuirea amoriţilor(AB) nu şi-a atins(AC) încă vârful.” 17 După ce a asfinţit soarele, s-a făcut un întuneric adânc, şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor şi nişte flăcări au trecut(AD) printre dobitoacele despicate. 18 În ziua aceea, Domnul a făcut(AE) un legământ cu Avram şi i-a zis: „Seminţei(AF) tale dau ţara aceasta, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat, 19 şi anume ţara cheniţilor, a cheniziţilor, a cadmoniţilor, 20 a hetiţilor, a fereziţilor, a refaimiţilor, 21 a amoriţilor, a canaaniţilor, a chirgasiţilor şi a iebusiţilor.”

Legământul lui Dumnezeu cu Avram

15 După toate acestea, Domnul i-a vorbit lui Avram într-o viziune astfel:

– Nu te teme, Avrame. Eu sunt scutul tău; răsplata ta va fi foarte mare.

– Stăpâne Doamne, ce-mi vei da? I-a răspuns Avram. Căci mor fără copii, iar moştenitorul[a] gospodăriei mele este Eliezer din Damasc? Nu mi-ai dat nici un urmaş, a continuat Avram, şi prin urmare, un sclav din gospodăria mea va fi moştenitorul meu.

Dar Domnul i-a răspuns:

– Nu acesta va fi moştenitorul tău, ci unul care se va naşte din tine, el îţi va fi moştenitor.

Apoi l-a dus afară şi i-a spus:

– Uită-te la cer şi numără stelele, dacă poţi! Atât de numeroşi vor fi urmaşii tăi! a continuat El.

Avram L-a crezut pe Domnul, şi El i-a socotit acest lucru dreptate.

Domnul i-a mai spus:

– Eu sunt Domnul Care te-a adus din Ur, din Caldeea, ca să-ţi dea această ţară drept moştenire.

– Stăpâne Doamne, cum voi şti că o voi moşteni? L-a întrebat Avram.

– Adu-Mi o junincă de trei ani, a răspuns El, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.

10 Avram I-a adus toate acestea, le-a despicat în două şi a aşezat jumătăţile una în faţa celeilalte; dar păsările nu le-a despicat. 11 Când păsările de pradă s-au năpustit asupra stârvurilor, Avram le-a izgonit. 12 Pe când apunea soarele, pe Avram l-a cuprins un somn adânc şi un întuneric mare şi înfricoşător a venit peste el. 13 Atunci Domnul i-a zis lui Avram: „Să ştii că urmaşii tăi vor fi străini într-o ţară care nu este a lor şi vor fi înrobiţi şi asupriţi timp de patru sute de ani[b]. 14 Dar pe neamul căruia îi vor sluji ei îl voi judeca Eu, iar după aceea vor ieşi de acolo cu mari bogăţii. 15 Tu însă vei merge la strămoşii tăi în pace; vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită. 16 Urmaşii tăi se vor întoarce aici în a patra generaţie[c], pentru că nelegiuirea amoriţilor nu este încă deplină.“ 17 Când a apus soarele şi s-a întunecat, s-a văzut un fum ca de cuptor şi o torţă aprinsă care a trecut printre acele bucăţi. 18 În ziua aceea, Domnul a încheiat un legământ cu Avram, zicând: „Seminţei tale[d] îi voi da această ţară, de la Râul Egiptului[e] până la Râul cel Mare, adică Eufrat, 19 şi anume pe cheniţi, pe cheniziţi, pe cadmoniţi, 20 pe hitiţi, pe periziţi, pe refaimiţi, 21 pe amoriţi, pe canaaniţi, pe ghirgasiţi şi pe iebusiţi.“

Footnotes

  1. Geneza 15:2 Sensul termenului ebraic este nesigur
  2. Geneza 15:13 Vezi Ex. 12:40; este vorba, mai degrabă, de o cifră rotundă (vezi v. 16)
  3. Geneza 15:16 În VT, o generaţie înseamnă o perioadă de aproximativ 40 de ani însă este posibil ca în epoca patriarhală o generaţie să însemne o perioadă de aproximativ 100 de ani
  4. Geneza 15:18 Vezi nota de la 12:7
  5. Geneza 15:18 Modernul Wadi el-Arish, în NE Sinaiului, sau chiar de braţul răsăritean al Deltei Nilului