50 Atunci Iosif s-a aruncat pe faţa tatălui său, a plâns şi l-a sărutat. Apoi le-a poruncit doctorilor aflaţi în slujba lui să-l îmbălsămeze pe tatăl său, Israel, iar aceştia au făcut întocmai. Îmbălsămarea a durat patruzeci de zile, căci acesta era timpul necesar pentru îmbălsămare. Egiptenii l-au jelit şaptezeci de zile. După ce au trecut zilele de jale, Iosif le-a zis celor de la curtea lui Faraon: „Dacă am găsit bunăvoinţă la voi, vorbiţi-i lui Faraon astfel: «Tatăl meu m-a pus să jur cerându-mi ca, atunci când va muri, să-l îngrop în mormântul pe care şi l-a săpat în Canaan. De aceea dă-mi voie să mă duc să-l îngrop acolo pe tatăl meu, după care mă voi întoarce.»“ Faraon a răspuns: „Du-te şi îngroapă-l pe tatăl tău, aşa cum te-a pus să juri.“ Iosif s-a dus să-şi îngroape tatăl şi împreună cu el au mers toţi slujitorii lui Faraon, sfetnicii săi şi toţi bătrânii ţării Egiptului, toată familia lui Iosif, fraţii săi şi familia tatălui său. Doar copiii, turmele şi cirezile lor au rămas în Goşen[a]. Împreună cu el au mers care şi călăreţi, formând o mulţime foarte mare. 10 Când au ajuns la Aria lui Atad[b], care se află dincolo de Iordan, au ţinut acolo un bocet mare şi solemn. Iosif a ţinut un bocet de şapte zile pentru tatăl său. 11 Când locuitorii din Canaan au văzut bocetul din Aria lui Atad, au zis: „Acesta este un mare bocet al egiptenilor.“ De aceea acel loc a fost numit Abel-Miţrayim[c]; el se află dincolo de Iordan. 12 Astfel, fiii lui Iacov au făcut pentru el aşa cum le-a poruncit acesta. 13 Ei l-au dus în Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Mahpela, la răsărit de Mamre, pe care Avraam a cumpărat-o de la hititul Efron, împreună cu ogorul, ca teren pentru înmormântare. 14 După ce l-a îngropat pe tatăl său, Iosif s-a întors în Egipt, împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei care se duseseră cu el să-şi îngroape tatăl.

Bunătatea lui Iosif faţă de fraţii săi

15 Când fraţii lui Iosif au văzut că tatăl lor murise, s-au gândit că poate Iosif îi va urî şi se va răzbuna pentru tot răul pe care i l-au făcut. 16 De aceea ei au trimis să-i spună lui Iosif că, înainte să moară, tatăl lui i-ar fi dat următoarea poruncă: 17 „Iosife, te rog, iartă nelegiuirea şi păcatul fraţilor tăi, pentru că ei ţi-au făcut rău. Iartă, te rog, nelegiuirea slujitorilor Dumnezeului tatălui tău.“ Iosif a plâns când i s-au spus aceste lucruri. 18 Fraţii lui au venit, s-au plecat înaintea lui şi i-au zis:

– Suntem sclavii tăi.

19 – Nu vă temeţi! le-a răspuns Iosif. Sunt eu în locul lui Dumnezeu? 20 Chiar dacă voi aţi intenţionat să-mi faceţi rău, Dumnezeu a schimbat răul în bine pentru a susţine viaţa unui popor numeros, aşa cum face astăzi. 21 Deci nu vă temeţi! Eu însumi mă voi îngriji de hrana voastră şi a copiilor voştri.

Apoi i-a mângâiat şi le-a vorbit cu bunătate.

Moartea lui Iosif

22 Iosif a locuit în Egipt împreună cu familia tatălui său; el a trăit o sută zece ani. 23 Iosif i-a văzut pe copiii lui Efraim până la a treia generaţie, iar copiii lui Machir, fiul lui Manase, au fost născuţi pe genunchii săi[d]. 24 Apoi Iosif le-a zis fraţilor săi: „Eu voi muri, dar Dumnezeu va veni în ajutorul vostru şi vă va duce din această ţară în ţara pe care le-a jurat-o lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.“ 25 Iosif i-a pus pe fiii lui Israel să jure: „Când Dumnezeu va veni în ajutorul vostru, să luaţi oasele mele de aici.“ 26 Iosif a murit la vârsta de o sută zece ani. După ce l-au îmbălsămat, l-au pus într-un sicriu, în Egipt.

Footnotes

  1. Geneza 50:8 Vezi nota de la 45:10
  2. Geneza 50:10 Sau: Aria Jujubelui; teren stâncos sau acoperit cu lut, aflat la marginea satului sau oraşului, într-o zonă expusă la vânt, unde localnicii îşi treierau grânele
  3. Geneza 50:11 Abel-Miţrayim înseamnă Bocetul Egiptului
  4. Geneza 50:23 Vezi 30:3; 48:12; a ţine un copil pe genunchi făcea parte din ritualul adopţiei

Îngroparea lui Iacov

50 Iosif s-a aruncat(A) pe faţa tatălui său, l-a plâns(B) şi l-a sărutat. A poruncit doctorilor care erau în slujba lui să îmbălsămeze(C) pe tatăl său, şi doctorii au îmbălsămat pe Israel. Patruzeci de zile au trecut astfel şi au fost întrebuinţate cu îmbălsămarea lui. Şi egiptenii l-au plâns(D) şaptezeci de zile. După ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa(E) lui Faraon şi le-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui Faraon ce vă spun eu. ‘Tatăl meu(F) m-a pus să jur, zicând: «Iată, în curând eu am să mor! Să mă îngropi în mormântul pe care(G) mi l-am săpat în ţara Canaan». Aş vrea dar să mă sui acolo, ca să îngrop pe tatăl meu, şi după aceea mă voi întoarce’.” Faraon a răspuns: „Suie-te şi îngroapă pe tatăl tău, după jurământul pe care te-a pus să-l faci.” Iosif s-a suit ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s-au suit toţi slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui, toţi bătrânii ţării Egiptului, toată casa lui Iosif, fraţii săi şi casa tatălui său; n-au lăsat în ţinutul Gosen decât pruncii, oile şi boii. Împreună cu Iosif mai erau care şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare. 10 Când au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plângere(H) mare şi jalnică, şi Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un bocet(I) de şapte zile. 11 Locuitorii ţării, canaaniţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad şi au zis: „Iată un mare bocet printre egipteni!” De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Miţraim (Jalea Egiptenilor); ea este dincolo de Iordan. 12 Astfel au împlinit fiii(J) lui Iacov poruncile tatălui lor. 13 L-au dus în ţara Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Macpela, pe care-l(K) cumpărase Avraam de la Hetitul Efron ca moşie de înmormântare şi care este faţă în faţă cu Mamre. 14 Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s-a întors în Egipt împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei ce se suiseră cu el ca să îngroape pe tatăl său.

Bunătatea lui Iosif

15 Când au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au(L) zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi şi ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?” 16 Şi au trimis să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte: 17 ‘Aşa să vorbiţi lui Iosif: «Oh, iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut(M) rău!»’ Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!” Iosif a plâns când a auzit cuvintele acestea. 18 Fraţii lui au venit şi s-au aruncat(N) ei înşişi cu faţa la pământ înaintea lui şi i-au zis: „Suntem robii tăi.” 19 Iosif le-a zis: „Fiţi fără(O) teamă, căci sunt(P) eu oare în locul lui Dumnezeu? 20 Voi(Q), negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu(R) a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume să scape viaţa unui popor în mare număr. 21 Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni(S) pe voi şi pe copiii voştri.” Şi i-a mângâiat şi le-a îmbărbătat inimile.

Moartea lui Iosif

22 Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său, şi a trăit o sută zece ani. 23 Iosif a văzut pe fiii lui Efraim până la al treilea(T) neam şi fiii(U) lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut(V) pe genunchii lui. 24 Iosif a zis fraţilor săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu(W) vă va cerceta şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara pe care a jurat(X) că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.” 25 Iosif(Y) a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.” 26 Iosif a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat(Z) şi l-au pus într-un sicriu în Egipt.

50 Joseph threw himself on his father and wept over him and kissed him.(A) Then Joseph directed the physicians in his service to embalm his father Israel. So the physicians embalmed him,(B) taking a full forty days, for that was the time required for embalming. And the Egyptians mourned for him seventy days.(C)

When the days of mourning(D) had passed, Joseph said to Pharaoh’s court,(E) “If I have found favor in your eyes,(F) speak to Pharaoh for me. Tell him, ‘My father made me swear an oath(G) and said, “I am about to die;(H) bury me in the tomb I dug for myself(I) in the land of Canaan.”(J) Now let me go up and bury my father;(K) then I will return.’”

Pharaoh said, “Go up and bury your father, as he made you swear to do.”

So Joseph went up to bury his father. All Pharaoh’s officials(L) accompanied him—the dignitaries of his court(M) and all the dignitaries of Egypt— besides all the members of Joseph’s household and his brothers and those belonging to his father’s household.(N) Only their children and their flocks and herds were left in Goshen.(O) Chariots(P) and horsemen[a] also went up with him. It was a very large company.

10 When they reached the threshing floor(Q) of Atad, near the Jordan, they lamented loudly and bitterly;(R) and there Joseph observed a seven-day period(S) of mourning(T) for his father.(U) 11 When the Canaanites(V) who lived there saw the mourning at the threshing floor of Atad, they said, “The Egyptians are holding a solemn ceremony of mourning.”(W) That is why that place near the Jordan is called Abel Mizraim.[b]

12 So Jacob’s sons did as he had commanded them:(X) 13 They carried him to the land of Canaan and buried him in the cave in the field of Machpelah,(Y) near Mamre,(Z) which Abraham had bought along with the field(AA) as a burial place from Ephron the Hittite.(AB) 14 After burying his father, Joseph returned to Egypt, together with his brothers and all the others who had gone with him to bury his father.(AC)

Joseph Reassures His Brothers

15 When Joseph’s brothers saw that their father was dead, they said, “What if Joseph holds a grudge(AD) against us and pays us back for all the wrongs we did to him?”(AE) 16 So they sent word to Joseph, saying, “Your father left these instructions(AF) before he died: 17 ‘This is what you are to say to Joseph: I ask you to forgive your brothers the sins(AG) and the wrongs they committed in treating you so badly.’(AH) Now please forgive the sins of the servants of the God of your father.(AI)” When their message came to him, Joseph wept.(AJ)

18 His brothers then came and threw themselves down before him.(AK) “We are your slaves,”(AL) they said.

19 But Joseph said to them, “Don’t be afraid. Am I in the place of God?(AM) 20 You intended to harm me,(AN) but God intended(AO) it for good(AP) to accomplish what is now being done, the saving of many lives.(AQ) 21 So then, don’t be afraid. I will provide for you and your children.(AR)” And he reassured them and spoke kindly(AS) to them.

The Death of Joseph

22 Joseph stayed in Egypt, along with all his father’s family. He lived a hundred and ten years(AT) 23 and saw the third generation(AU) of Ephraim’s(AV) children.(AW) Also the children of Makir(AX) son of Manasseh(AY) were placed at birth on Joseph’s knees.[c](AZ)

24 Then Joseph said to his brothers, “I am about to die.(BA) But God will surely come to your aid(BB) and take you up out of this land to the land(BC) he promised on oath to Abraham,(BD) Isaac(BE) and Jacob.”(BF) 25 And Joseph made the Israelites swear an oath(BG) and said, “God will surely come to your aid, and then you must carry my bones(BH) up from this place.”(BI)

26 So Joseph died(BJ) at the age of a hundred and ten.(BK) And after they embalmed him,(BL) he was placed in a coffin in Egypt.

Footnotes

  1. Genesis 50:9 Or charioteers
  2. Genesis 50:11 Abel Mizraim means mourning of the Egyptians.
  3. Genesis 50:23 That is, were counted as his