Geneza 22

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Jertfirea lui Isaac

22 După aceste lucruri, Dumnezeu^(A) a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă”, a răspuns el. ² Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul^(B) tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara^(C) Moria şi adu-l ardere-de-tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.” ³ Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a pus şaua pe măgar şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea-de-tot şi a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu. ⁴ A treia zi, Avraam a ridicat ochii şi a văzut locul de departe. ⁵ Şi Avraam a zis slugilor sale: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi.” ⁶ Avraam a luat lemnele pentru arderea-de-tot, le-a pus^(D) în spinarea fiului său Isaac şi a luat în mână focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amândoi împreună. ⁷ Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?” i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea-de-tot?” ⁸ „Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu Însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea-de-tot.” Şi au mers amândoi împreună înainte. ⁹ Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar^(E), deasupra lemnelor. ¹⁰ Apoi, Avraam a întins mâna şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său. ¹¹ Atunci, Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!” a răspuns el. ¹² Îngerul a zis: „Să^(F) nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum^(G) că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.” ¹³ Avraam a ridicat ochii şi a văzut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş, şi Avraam s-a dus de a luat berbecul şi l-a adus ca ardere-de-tot în locul fiului său. ¹⁴ Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”^[a]. De aceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă.” ¹⁵ Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam ¹⁶ şi a zis: „‘Pe^(H) Mine Însumi jur’, zice Domnul, ‘pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, ¹⁷ te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele^(I) cerului şi ca nisipul^(J) de pe ţărmul mării, şi sămânţa^(K) ta va stăpâni^(L) cetăţile vrăjmaşilor ei. ¹⁸ Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în^(M) sămânţa ta, pentru că^(N) ai ascultat de porunca Mea!’ ” ¹⁹ Avraam s-a întors la slugile sale, şi s-au sculat şi au plecat împreună la Beer-Şeba, căci Avraam locuia la Beer-Şeba.

Spiţa neamului lui Nahor

²⁰ După aceste lucruri, i s-a spus lui Avraam: „Iată, Milca^(O) a născut şi ea copii fratelui tău Nahor, ²¹ şi anume pe Uţ^(P), întâiul său născut, pe Buz, fratele său, pe Chemuel, tatăl lui Aram, ²² pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Iidlaf şi pe Betuel. ²³ Betuel^(Q) a născut pe Rebeca^(R). Aceştia sunt cei opt fii pe care i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.” ²⁴ Ţiitoarea lui, numită Reuma, a născut şi ea pe Tebah, Gaham, Tahaş şi Maaca.