Întâlnirea dintre Iacov şi Esau

33 La un moment dat, Iacov şi-a ridicat privirea şi l-a văzut pe Esau venind cu patru sute de bărbaţi. Atunci el şi-a împărţit copiii între Lea, Rahela şi cele două sclave. Le-a pus pe cele două sclave împreună cu copiii lor în faţă, apoi pe Lea împreună cu copiii ei, iar la urmă de tot pe Rahela cu Iosif. El însuşi s-a aşezat înaintea lor şi s-a plecat până la pământ de şapte ori în timp ce se apropia de fratele său. Dar Esau a alergat să-l întâmpine şi l-a îmbrăţişat; şi-a pus mâinile în jurul gâtului său, l-a sărutat, apoi au plâns împreună. Când Esau şi-a ridicat privirea şi a văzut femeile şi copiii, a întrebat:

– Cine sunt aceştia care vin în urma ta?

– Sunt copiii cu care Dumnezeu l-a binecuvântat pe slujitorul tău, a răspuns Iacov.

Apoi sclavele şi copiii lor s-au apropiat şi s-au plecat înaintea lui Esau; de asemenea, Lea şi copiii ei s-au apropiat şi s-au plecat înaintea lui; iar în cele din urmă, Iosif şi Rahela s-au apropiat şi s-au plecat şi ei înaintea lui.

Esau a întrebat:

– Ce ai de gând să faci cu toată tabăra aceea pe care am întâlnit-o?

– Să găsesc bunăvoinţă la stăpânul meu, a răspuns Iacov.

– Eu am destul, frate, i-a spus Esau; păstrează ce ai pentru tine.

10 Dar Iacov i-a răspuns:

– Nu, te rog! Dacă am găsit bunăvoinţă la tine, primeşte darul meu, căci, cu adevărat, atunci când ţi-am văzut faţa, parcă aş fi văzut faţa lui Dumnezeu, iar tu ai fost binevoitor cu mine. 11 Te rog, primeşte binecuvântarea mea, care ţi-a fost adusă, pentru că Dumnezeu a fost bun cu mine şi am de toate. Astfel, Iacov a insistat, iar Esau a primit.

12 Apoi Esau a zis:

– Hai să pornim şi să ne continuăm călătoria; eu voi merge înaintea ta.

13 Însă Iacov i-a răspuns:

– Stăpânul meu ştie că pruncii sunt plăpânzi şi că trebuie să am grijă de oile şi vitele care alăptează; dacă sunt silite la drum o singură zi, toate vor muri. 14 Să meargă stăpânul meu înaintea slujitorului său, iar eu voi veni încet, la pas cu turma care este înaintea mea şi cu copiii, până voi ajunge la stăpânul meu, în Seir.

15 Esau i-a zis:

– Atunci, dă-mi voie să las câţiva dintre oamenii mei cu tine.

– Pentru ce asta? a răspuns Iacov. Mi-ajunge să găsesc bunăvoinţă la stăpânul meu.

16 În aceeaşi zi, Esau s-a întors în Seir. 17 Însă Iacov a călătorit spre Sucot unde şi-a zidit o casă şi a făcut adăposturi pentru turmele sale; de aceea acel loc se numeşte Sucot[a].

18 Întorcându-se din Padan-Aram, Iacov a ajuns în siguranţă în cetatea Şehem[b], care se află în Canaan, şi şi-a aşezat tabăra în faţa cetăţii. 19 Cu o sută de chesita[c], el a cumpărat de la fiii lui Hamor, tatăl lui Şehem, partea de teren pe care şi-a întins cortul. 20 Acolo a ridicat un altar şi l-a numit El-Elohe-Israel[d].

Footnotes

  1. Geneza 33:17 Sukot înseamnă Adăposturi
  2. Geneza 33:18 Sau: a ajuns la Şalem (sau: Salem), o cetate a lui Şehem
  3. Geneza 33:19 Unitate de măsură arhaică cu origine şi greutate necunoscută
  4. Geneza 33:20 El-Elohe-Israel înseamnă Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel sau El, Dumnezeul lui Israel