Iacov 2

Nouă Traducere În Limba Română

Prejudecăţile şi Legea împărătească

2 Fraţii mei, să nu aveţi o atitudine părtinitoare în credinţa voastră în Domnul nostru slăvit Isus Cristos! ² Căci dacă intră în adunarea^[a] voastră un om care poartă un inel de aur şi o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac, îmbrăcat într-o haină murdară, ³ iar voi îi daţi atenţie celui ce poartă haina strălucitoare şi-i spuneţi: „Ia loc aici, te rog!“, pe când celui sărac îi spuneţi: „Stai acolo!“ sau „Stai la picioarele mele!“, ⁴ oare nu faceţi voi deosebire între voi şi nu deveniţi astfel judecători cu gânduri rele?

⁵ Ascultaţi, fraţii mei preaiubiţi! Nu i-a ales oare Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei^[b] pe care le-a promis-o celor ce-L iubesc? ⁶ Însă voi l-aţi înjosit pe cel sărac! Oare nu cei bogaţi vă asupresc şi vă târăsc prin tribunale? ⁷ Oare nu ei defăimează Numele bun care este chemat peste voi? ⁸ Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit cu Scriptura: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“^[c], bine faceţi. ⁹ Dar dacă daţi dovadă de părtinire, săvârşiţi un păcat şi sunteţi condamnaţi de Lege ca unii care încălcaţi Legea. ¹⁰ Căci oricine păzeşte întreaga Lege, dar încalcă o singură poruncă, se face vinovat de toate. ¹¹ Căci Cel Ce a spus: „Să nu comiţi adulter!“^[d] a spus şi: „Să nu ucizi!“^[e]. Aşadar, dacă nu comiţi adulter, dar ucizi, ai devenit unul care încalcă Legea! ¹² Vorbiţi şi purtaţi-vă ca unii care urmează să fie judecaţi de legea libertăţii. ¹³ Căci judecata va fi fără milă faţă de cel ce n-a arătat milă. Mila triumfă asupra judecăţii.

Credinţa şi fapta

¹⁴ Fraţii mei, la ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte? Poate o astfel de credinţă să-l mântuiască? ¹⁵ Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică, ¹⁶ iar unul dintre voi le spune: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, ce folos? ¹⁷ Tot astfel şi credinţa, dacă nu are fapte este moartă în ea însăşi.

¹⁸ Dar va zice cineva: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte.“ Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele! ¹⁹ Tu crezi că Dumnezeu este Unul^[f]? Bine faci! Dar şi demonii cred – şi se înfioară! ²⁰ Of, om fără minte, vrei deci să pricepi că credinţa fără fapte este zadarnică^[g]? ²¹ Avraam, strămoşul nostru, n-a fost el îndreptăţit prin fapte, atunci când l-a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar? ²² Vezi deci că credinţa a lucrat împreună cu faptele lui, şi credinţa a fost făcută desăvârşită prin fapte. ²³ Astfel a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate“^[h]; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“. ²⁴ Vedeţi aşadar că un om este îndreptăţit prin fapte, şi nu numai prin credinţă. ²⁵ În acelaşi fel şi prostituata Rahav: n-a fost ea îndreptăţită prin fapte, atunci când i-a primit bine pe mesageri şi i-a trimis apoi pe un alt drum? ²⁶ Aşa cum trupul fără duh este mort, tot astfel şi credinţa fără fapte este moartă.