¹⁹ Măruntaiele^(A) mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiţei şi strigătul de război.

9 „O, de mi-ar fi capul plin^(A) cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu!

¹⁷ „Spune-le lucrul acesta: ‘Îmi varsă lacrimi^(A) ochii zi şi noapte şi nu se opresc. Căci fecioara^(B), fiica poporului meu, este greu lovită cu o rană foarte usturătoare.