¹⁹ „Ah, măruntaiele mele! Măruntaiele mele!
    Mă zvârcolesc în durere!
Ah, zidurile inimii mele!
    Cum îmi zvâcneşte inima!
Nu pot rămâne tăcut!
    Sufletul meu a auzit sunetul trâmbiţei
        şi strigătul de război.

9 O! de mi-ar fi capul un izvor de ape
    şi ochii o fântână de lacrimi!
Aş plânge zi şi noapte
    zdrobirea fiicei poporului meu.

„Ochii mei să verse lacrimi zi şi noapte
    şi să nu se oprească,
căci fecioara – fiica poporului meu –
    a suferit o rană cumplită,
        o lovitură dureroasă.