Add parallel Print Page Options

29 La vuietul călăreţilor şi arcaşilor, toate cetăţile fug; se ascund în păduri şi se suie pe stânci; toate cetăţile sunt părăsite, nu mai au locuitori. 30 Şi tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cârmâz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îţi vei sulimeni(A) ochii, dar degeaba te vei înfrumuseţa: ibovnicii tăi(B) te dispreţuiesc şi vor să-ţi ia viaţa. 31 Căci Eu aud nişte ţipete ca ale unei femei în chinurile naşterii, ţipete de durere ca la cea dintâi facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină şi întinde(C) mâinile zicând: «Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigaşilor!»’

Read full chapter