⁵ Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere-de-tot^(A). Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat^(B) pe Dumnezeu în inima lor.” Aşa avea Iov obicei să facă.

¹¹ Dar ia întinde-Ţi^(A) mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema^(B) în faţă.”

²² În toate^(A) acestea, Iov n-a păcătuit deloc şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.

⁵ Dar ia întinde-Ţi^(A) mâna şi atinge-Te de oasele^(B) şi de carnea lui, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.”

⁹ Nevastă-sa i-a zis: „Tu rămâi^(A) neclintit^(B) în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu şi mori!” ¹⁰ Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce, primim^(C) de la Dumnezeu binele şi să nu primim şi răul?”

În toate^(D) acestea, Iov n-a păcătuit^(E) deloc cu buzele lui.