Răspunsul lui Iov

26 Iov a răspuns:

„Ce bine l-ai ajutat tu pe cel fără putere!
    Ce bine ai sprijinit tu braţul fără tărie!
Ce sfaturi bune ai dat tu celui lipsit de înţelepciune!
    Ce multă înţelegere i-ai arătat!
Cui i se datorează aceste cuvinte?
    A cui suflare a ieşit din tine?
Cei din tărâmul umbrelor tremură,
    cei de sub ape şi locuitorii lor.
Locuinţa Morţilor este goală înaintea lui Dumnezeu,
    iar Locul Nimicirii[a] nu este acoperit.
El întinde nordul asupra golului
    şi atârnă pământul pe nimic.
El leagă apele în nori groşi,
    iar norii nu se rup de greutatea lor.
El acoperă faţa tronului Său,
    întinzându-Şi norii peste el.
10 El a însemnat o boltă deasupra apelor,
    la marginea dintre lumină şi întuneric.
11 Stâlpii cerului se clatină
    şi se înspăimântă la mustrarea Sa.
12 Prin puterea Lui a potolit marea
    şi prin priceperea Lui l-a zdrobit pe Rahab[b].
13 Suflarea Lui înseninează cerul,
    mâna Lui străpunge şarpele fugar[c].
14 Acestea sunt doar marginile căilor Sale
    şi numai o adiere uşoară auzim de la El.
        Dar cine poate înţelege tunetul puterii Sale?“

Footnotes

  1. Iov 26:6 Ebr.: Abadon
  2. Iov 26:12 Monstru mitic al mării, reprezentând haosul, în Is. 30:7 simbolizând Egiptul
  3. Iov 26:13 Probabil cu referire la Leviatan; vezi 3:8 şi Is. 27:1

Răspunsul lui Iov

26 Iov a luat cuvântul şi a zis:

„Cât de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii!
Cum dai tu ajutor braţului fără putere!
Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere!
Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală!
Către cine se îndreaptă cuvintele tale?
Şi al cui duh vorbeşte prin tine?
Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape
şi sub locuitorii lor.
Înaintea Lui, Locuinţa morţilor este goală(A),
adâncul n-are acoperiş.
El întinde(B) miazănoaptea asupra golului
şi spânzură Pământul pe nimic.
Leagă(C) apele în norii Săi
şi norii nu se sparg sub greutatea lor.
Acoperă faţa scaunului Său de domnie
şi Îşi întinde norul peste el.
10 A tras(D) o boltă pe faţa apelor,
ca hotar între lumină şi întuneric.
11 Stâlpii cerului se clatină
şi se înspăimântă la ameninţarea Lui.
12 Prin puterea Lui tulbură(E) marea,
prin priceperea Lui îi sfărâmă furia.
13 Suflarea Lui(F) înseninează cerul,
mâna Lui străpunge şarpele(G) fugar.
14 Şi acestea sunt doar marginile căilor Sale,
şi numai adierea lor uşoară ajunge până la noi!
Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?”