² „Cine^(B) este cel ce Îmi întunecă planurile
prin cuvântări^(C) fără pricepere?
³ Încinge-ţi mijlocul^(D) ca un viteaz,
ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.
⁴ Unde^(E) erai tu când am întemeiat pământul?
Spune, dacă ai pricepere.
⁵ Cine i-a hotărât măsurile, ştii?
Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?
⁶ Pe ce sunt sprijinite temeliile lui?
Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului
⁷ atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie
şi când toţi^(F) fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
⁸ Cine^(G) a închis marea cu porţi
când s-a aruncat din pântecele mamei ei;
⁹ când i-am făcut haină din nori
şi scutece din întuneric;
¹⁰ când i-am pus hotar^(H)
şi când i-am pus zăvoare şi porţi;
¹¹ când am zis: ‘Până aici să vii, să nu treci mai departe;
aici să ţi se oprească^(I) mândria valurilor tale’?
¹² De când eşti, ai poruncit^(J) tu dimineţii?
Ai arătat zorilor locul lor,
¹³ ca să apuce capetele pământului
şi să scuture pe cei răi^(K) de pe el?
¹⁴ Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete
şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?
¹⁵ Pentru ca cei răi să fie lipsiţi de lumina^(L) lor
şi braţul^(M) care se ridică să fie zdrobit?
¹⁶ Ai pătruns tu până la izvoarele^(N) mării?
Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului?
¹⁷ Ţi s-au deschis porţile^(O) morţii?
Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?
¹⁸ Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului?
Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.
¹⁹ Unde este drumul care duce la locaşul luminii?
Şi întunericul unde îşi are locuinţa?
²⁰ Poţi să le urmăreşti până la hotarul lor
şi să cunoşti cărările locuinţei lor?
²¹ Ştii, căci atunci erai născut
şi numărul zilelor tale este mare!
²² Ai ajuns tu până la cămările^(P) zăpezii?
Ai văzut tu cămările grindinei,
²³ pe care^(Q) le păstrez pentru vremurile de strâmtorare,
pentru zilele de război şi de bătălie?
²⁴ Pe ce cale se împarte lumina?
Şi pe ce cale se împrăştie vântul de răsărit pe pământ?
²⁵ Cine a deschis^(R) un loc de scurgere ploii
şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,
²⁶ pentru ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori,
pe un pustiu unde nu sunt oameni;
²⁷ pentru ca să adape^(S) locurile pustii şi uscate
şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?
²⁸ Are ploaia^(T) tată?
Cine dă naştere picăturilor de rouă?
²⁹ Din al cui sân iese gheaţa
şi cine naşte promoroaca^(U) cerului,
³⁰ ca apele să se îngroaşe ca o piatră
şi faţa adâncului să^(V) se întărească?
³¹ Poţi să înnozi tu legăturile Găinuşei^(W)
sau să dezlegi frânghiile Orionului?
³² Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului
şi tu cârmuieşti Ursa-Mare cu puii ei?
³³ Cunoşti tu legile^(X) cerului?
Sau tu îi orânduieşti stăpânirea pe pământ?
³⁴ Îţi înalţi tu glasul până la nori,
ca să chemi să te acopere râuri de ape?
³⁵ Poţi tu să arunci fulgerele ca să plece?
Îţi zic ele: ‘Iată-ne!’?
³⁶ Cine^(Y) a pus înţelepciunea în negura norilor
sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?
³⁷ Cine poate să numere norii cu înţelepciune
şi să verse burdufurile cerurilor,
³⁸ pentru ca să înceapă pulberea să facă noroi
şi bulgării de pământ să se lipească împreună?
³⁹ Tu^(Z) izgoneşti prada pentru leoaică
şi tu potoleşti foamea puilor de lei
⁴⁰ când stau ghemuiţi în vizuina lor,
când stau la pândă în culcuşul lor?
⁴¹ Cine pregăteşte corbului^(AA) hrana,
când puii lui strigă spre Dumnezeu,
când umblă rătăciţi şi flămânzi?

39 Ştii tu când îşi fac caprele sălbatice puii?
Vezi tu pe cerboaice^(AB) când fată?
² Numeri tu lunile în care sunt însărcinate
şi cunoşti tu vremea când nasc?
³ Ele se pleacă, fată puii
şi scapă iute de durerile lor.
⁴ Puii lor prind vlagă şi cresc sub cerul slobod;
pleacă şi nu se mai întorc la ele.
⁵ Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic,
izbăvindu-l de orice legătură?
⁶ I-am dat^(AC) ca locuinţă pustiul
şi pământul sărac ca locaş.
⁷ El râde de zarva cetăţilor
şi n-aude strigătele stăpânului care-l mână.
⁸ Străbate munţii ca să-şi găsească hrana
şi umblă după tot ce este verde.
⁹ Vrea bivolul sălbatic^(AD) să fie în slujba ta?
Şi stă el noaptea la ieslea ta?
¹⁰ Îl poţi lega tu cu o funie ca să tragă o brazdă?
Merge el după tine ca să grăpeze bulgării din văi?
¹¹ Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare?
Şi-i laşi tu grija lucrărilor tale?
¹² Te laşi tu pe el pentru căratul roadelor tale,
ca să le strângă în aria ta?
¹³ Aripa struţului bate cu veselie,
de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
¹⁴ Dar struţoaica îşi încredinţează pământului ouăle
şi le lasă să se încălzească în nisip.
¹⁵ Ea uită că piciorul le poate strivi,
că o fiară de câmp le poate călca în picioare.
¹⁶ Este aspră^(AE) cu puii săi, de parcă nici n-ar fi ai ei.
Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!
¹⁷ Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune^(AF)
şi nu i-a făcut parte de pricepere.
¹⁸ Când se scoală şi porneşte,
râde de cal şi de călăreţul lui.
¹⁹ Tu dai putere calului
şi-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?
²⁰ Tu-l faci să sară ca lăcusta?
Nechezatul lui puternic răspândeşte groaza.
²¹ Scurmă pământul şi, mândru de puterea lui,
se aruncă^(AG) asupra celor înarmaţi;
²² îşi bate joc de frică, nu se teme
şi nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
²³ Zăngăneşte tolba cu săgeţi pe el,
suliţa şi lancea strălucesc,
²⁴ fierbe de aprindere, mănâncă pământul,
n-are astâmpăr când răsună trâmbiţa.
²⁵ La sunetul trâmbiţei parcă zice: ‘Înainte!’.
De departe miroase bătălia,
glasul ca de tunet al căpeteniilor şi strigătele de luptă.
²⁶ Oare prin priceperea ta îşi ia uliul zborul
şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
²⁷ Oare din porunca ta se înalţă vulturul
şi îşi aşază cuibul^(AH) pe înălţimi?
²⁸ El locuieşte în stânci,
acolo îşi are locuinţa, pe vârful zimţat al stâncilor şi pe vârful munţilor.
²⁹ De acolo descoperă el prada
şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
³⁰ Puii lui îi beau sângele
şi, acolo unde sunt hoituri^(AI), acolo-i şi vulturul.”

² „Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti^(AJ) împotriva Celui Atotputernic?
Tu, care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?”
³ Iov a răspuns Domnului şi a zis:
⁴ „Iată, eu sunt prea^(AK) mic. Ce să-Ţi răspund?
Îmi pun mâna la gură.
⁵ Am vorbit o dată, şi nu voi mai răspunde;
de două ori, şi nu voi mai adăuga nimic.”
⁶ Domnul^(AL) a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis:
⁷ „Încinge-ţi mijlocul^(AM) ca un viteaz
ca Eu^(AN) să te întreb, şi tu să Mă înveţi.
⁸ Vrei^(AO) să nimiceşti până şi dreptatea Mea?
Şi să Mă osândeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea?
⁹ Ai tu un braţ ca al lui Dumnezeu
şi un glas de tunet^(AP) ca al Lui?
¹⁰ Împodobeşte-te cu^(AQ) măreţie şi mărime,
îmbracă-te cu strălucire şi cu slavă!
¹¹ Varsă-ţi valurile mâniei tale
şi doboară cu o privire pe cei trufaşi!
¹² Smereşte cu o privire pe cei^(AR) trufaşi,
zdrobeşte pe loc pe cei răi,
¹³ ascunde-i pe toţi împreună în ţărână,
înveleşte-le faţa în întuneric!
¹⁴ Şi atunci voi aduce şi Eu lauda
puterii dreptei tale.
¹⁵ Uită-te la hipopotamul căruia i-am dat viaţă, ca şi ţie!
El mănâncă iarbă ca boul.
¹⁶ Uită-te ce tărie are în coapse
şi ce putere are în muşchii pântecelui său!
¹⁷ Îşi îndoaie coada tare ca un cedru
şi vinele coapselor lui sunt întreţesute.
¹⁸ Oasele lui sunt ca nişte ţevi de aramă,
mădularele lui sunt ca nişte drugi de fier.
¹⁹ El este cea mai mare dintre lucrările lui Dumnezeu.
Cel ce l-a făcut l-a înzestrat cu o suliţă.
²⁰ El îşi găseşte hrana^(AS) în munţi,
unde se joacă toate fiarele câmpului.
²¹ Se culcă sub lotus,
în mijlocul trestiilor şi mlaştinilor.
²² Desişul lotusului îl acoperă cu umbra lui,
sălciile pârâului îl înconjoară.
²³ Dacă se întâmplă ca râul să iasă din matcă, el nu fuge:
chiar de s-ar năpusti Iordanul în gâtlejul lui, el ar rămâne liniştit.
²⁴ Crezi că-l poţi prinde lovindu-l în faţă?
Sau crezi că-i vei putea străpunge nasul cu ajutorul laţurilor?

41 Poţi tu să prinzi leviatanul^(AT) cu undiţa
sau să-i legi limba cu o funie?
² Îi vei putea petrece papura prin nări
sau să-i străpungi cu un cârlig falca?
³ Îţi va face el multe rugăminţi?
Îţi va vorbi el cu un glas dulce?
⁴ Va face el un legământ cu tine,
ca să-ţi fie rob pe vecie?
⁵ Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre?
Îl vei lega tu ca să-ţi înveseleşti fetele?
⁶ Fac pescarii negoţ cu el?
Îl împart ei între negustori?
⁷ Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe
şi capul cu chingi?
⁸ Ridică-ţi numai mâna împotriva lui,
şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti.
⁹ Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a-l prinde:
numai să-l vezi, şi cazi la pământ!
¹⁰ Nimeni nu este atât de îndrăzneţ ca să-l întărâte.
Cine Mi s-ar împotrivi în faţă?
¹¹ Cui sunt dator^(AU), ca să-i plătesc?
Sub cer totul^(AV) este al Meu.
¹² Vreau să mai vorbesc iarăşi de mădularele lui şi de tăria lui,
şi de frumuseţea întocmirii lui.
¹³ Cine-i va putea ridica veşmântul?
Cine va putea pătrunde între fălcile lui?
¹⁴ Cine va putea deschide porţile gurii lui?
Şirurile dinţilor lui
cât sunt de înspăimântătoare!
¹⁵ Scuturile^[a] lui măreţe şi puternice
sunt unite împreună ca printr-o pecete;
¹⁶ se ţin unul de altul
şi nici aerul n-ar putea trece printre ele.
¹⁷ Sunt ca nişte fraţi care se îmbrăţişează,
se apucă şi rămân nedespărţiţi.
¹⁸ Strănuturile lui fac să strălucească lumina;
ochii lui sunt ca geana zorilor.
¹⁹ Din gura lui ţâşnesc flăcări, scapără scântei de foc din ea.
²⁰ Din nările lui iese fum,
ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte.
²¹ Suflarea lui aprinde cărbunii
şi gura lui aruncă flăcări.
²² Tăria lui stă în grumaz
şi înaintea lui sare groaza.
²³ Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună,
ca turnate pe el, neclintite.
²⁴ Inima lui este tare ca piatra,
tare ca piatra de moară care stă dedesubt.
²⁵ Când se scoală el, tremură vitejii
şi spaima îi pune pe fugă.
²⁶ Degeaba este lovit cu sabia;
căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.
²⁷ Pentru el, fierul este ca paiul,
arama, ca lemnul putred.
²⁸ Săgeata nu-l pune pe fugă,
pietrele din praştie sunt ca pleava pentru el.
²⁹ Nu vede în ghioagă decât un fir de pai
şi râde la şuieratul săgeţilor.
³⁰ Sub pântecele lui sunt ţepi ascuţiţi:
ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.
³¹ Face să clocotească fundul mării ca un cazan
şi-l clatină ca pe un vas plin cu mir.
³² În urmă, el lasă o cărare luminoasă,
şi adâncul pare ca pletele unui bătrân.
³³ Pe pământ nimic nu-i este stăpân;
este făcut ca să nu se teamă de nimic.
³⁴ Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat,
este împăratul^(AW) celor mai mândre dobitoace.”

⁵ Cât^(A) de mari sunt lucrările Tale, Doamne,
şi cât de adânci^(B) sunt gândurile Tale!

¹⁴ Te laud că sunt o făptură aşa de minunată.
Minunate sunt lucrările Tale,
şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!