² „Da, ştiu că aşa e,
    dar poate un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?
³ Dacă s-ar certa cineva cu El,
    din o mie de întrebări nu I-ar putea răspunde nici măcar la una.
⁴ El are o inimă înţeleaptă şi o putere mare.
    Cine I se poate împotrivi şi să reuşească?
⁵ El mută munţii fără ca aceştia să ştie
    când îi răstoarnă în mânia Sa.
⁶ El scutură pământul din locul său
    şi face ca stâlpii să-i tremure.
⁷ El porunceşte soarelui şi nu mai răsare;
    El acoperă lumina stelelor.
⁸ El singur întinde cerurile
    şi calcă pe valurile mării.
⁹ El a făcut Ursul şi Orionul,
    Pleiadele şi constelaţiile sudului.
¹⁰ El face lucruri mari şi nepătrunse,
    minuni fără număr.
¹¹ Iată, El trece pe lângă mine şi nu-L pot vedea,
    trece şi nu-mi dau seama.
¹² Dacă vrea să ia ceva, cine-L poate opri?
    Cine-I poate spune: «Ce faci?»
¹³ Dumnezeu nu-Şi întoarce înapoi mânia;
    chiar şi oştile lui Rahab^[a] Îi sunt supuse.
¹⁴ Deci cum pot eu să-I răspund,
    cum pot să-mi caut cuvintele înaintea Lui?
¹⁵ Chiar dacă aş fi drept, nu I-aş putea răspunde,
    nu pot decât să cer îndurare de la Judecătorul meu.
¹⁶ Dacă L-aş chema la judecată şi mi-ar răspunde,
    n-aş crede că mi-a ascultat glasul.
¹⁷ El mă zdrobeşte printr-o furtună
    şi-mi înmulţeşte rănile fără motiv.
¹⁸ Nu mă lasă să-mi trag suflarea,
    ci mă umple de amărăciune.
¹⁹ Dacă e vorba de putere, El e puternic;
    dacă e vorba de judecată, cine-L^[b] poate convoca la judecată?
²⁰ Chiar dacă aş fi drept, gura mea mă va condamna;
    oricât de nevinovat aş fi, El mă va dovedi vinovat.
²¹ Sunt nevinovat, dar nu mai ţin la mine.
    Îmi dispreţuiesc viaţa.
²² Îmi e tot una, de aceea zic:
    «El îl nimiceşte şi pe cel nevinovat şi pe cel rău deopotrivă.»
²³ Şi măcar de ar aduce biciul imediat moartea, …
    dar El râde de durerea celui nevinovat.
²⁴ Când o ţară e dată pe mâna celui rău,
    El acoperă ochii judecătorilor lui.
        Dacă nu El, atunci cine?

²⁵ Zilele mele sunt mai iuţi decât alergătorul;
    zboară fără să fi văzut fericirea.
²⁶ Trec ca o luntre de papirus pe apă,
    ca un vultur care se repede asupra prăzii.
²⁷ Dacă zic: «Îmi voi uita plângerea,
    îmi voi schimba înfăţişarea şi voi fi voios!»,
²⁸ atunci mă cuprinde spaima de toate durerile mele,
    pentru că ştiu că nu mă vei găsi nevinovat.
²⁹ Dacă tot voi fi condamnat,
    de ce să mă mai trudesc degeaba?
³⁰ Chiar dacă m-aş spăla cu săpun^[c]
    şi mi-aş curăţa mâinile cu leşie,
³¹ Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,
    de s-ar scârbi şi hainele de mine.
³² Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde
    şi să putem merge împreună la judecată.
³³ Şi nu se află nici măcar un mijlocitor între noi,
    care să-şi pună mâinile peste noi amândoi,
³⁴ ca astfel El să-Şi dea la o parte nuiaua
    şi să nu mă mai înspăimânte cu groaza Lui.
³⁵ Atunci aş vorbi fără să mă mai tem de El,
    însă nu aşa mi se întâmplă.