⁸ Ei sunt năpădiţi de spaimă; îi apucă^(A) chinurile şi durerile; se zvârcolesc ca o femeie în durerile naşterii; se uită unii la alţii încremeniţi; feţele lor sunt roşii ca focul.

³¹ Căci Eu aud nişte ţipete ca ale unei femei în chinurile naşterii, ţipete de durere ca la cea dintâi facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină şi întinde^(A) mâinile zicând: «Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigaşilor!»’

²⁴ La vuietul apropierii lor, mâinile ni se slăbesc, ne apucă groaza^(A), ca durerea unei femei care naşte.’

⁶ Întrebaţi şi vedeţi dacă nu cumva naşte vreun bărbat! Pentru ce văd pe toţi bărbaţii cu mâinile pe coapse, ca o femeie^(A) la facere? Pentru ce s-au îngălbenit toate feţele?

⁴¹ Cheriiotul este luat, cetăţuile^(A) sunt cucerite şi, în ziua aceea, inima^(B) vitejilor Moabului este ca inima unei femei în durerile naşterii.

²² Iată^(A), ca vulturul înaintează vrăjmaşul şi zboară, îşi întinde aripile peste Boţra şi în ziua aceea inima vitejilor Edomului este ca inima unei femei în durerile naşterii.”