33 „Vai de tine, pustiitorule^(A), care totuşi n-ai fost pustiit; care jefuieşti, şi n-ai fost jefuit încă! După^(B) ce vei sfârşi de pustiit, vei fi pustiit şi tu, după ce vei isprăvi de jefuit, vei fi jefuit şi tu.” ² „Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine^(C). Fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă şi izbăvirea noastră la vreme de nevoie! ³ Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te scoli Tu, neamurile se împrăştie.” ⁴ „Şi prada voastră va fi strânsă cum strânge muşiţa: sar peste ea cum sar lăcustele.” ⁵ Domnul^(D) este înălţat, şi locuieşte în înălţime. El umple Sionul de nepărtinire şi dreptate. ⁶ „Zilele tale sunt statornice, înţelepciunea şi priceperea sunt un izvor de mântuire”; frica de Domnul, iată comoara Sionului. ⁷ Iată, vitejii strigă afară; solii^(E) păcii plâng cu amar. ⁸ Drumurile^(F) sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur^(G) a rupt legământul, dispreţuieşte cetăţile, nu se uită la nimeni. ⁹ Ţara^(H) jeleşte şi este întristată; Libanul este plin de ruşine, tânjeşte; Saronul este ca o pustie; Basanul şi Carmelul îşi scutură frunza. ¹⁰ „Acum^(I) Mă voi scula, zice Domnul, acum Mă voi înălţa, acum Mă voi ridica. ¹¹ Aţi^(J) zămislit fân şi naşteţi paie de mirişte; suflarea voastră de mânie împotriva Ierusalimului este un foc care pe voi înşivă vă va arde de tot. ¹² Popoarele vor fi ca nişte cuptoare de var, ca^(K) nişte spini tăiaţi care ard în foc.” ¹³ „Voi, cei^(L) de departe, ascultaţi ce am făcut! Şi voi, cei de aproape, vedeţi puterea mea!” ¹⁴ Păcătoşii sunt îngroziţi în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiţi, care zic: „Cine dintre noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine dintre noi va putea să rămână lângă nişte flăcări veşnice?” ¹⁵ Cel ce umblă^(M) în neprihănire şi vorbeşte fără vicleşug, cel ce nesocoteşte un câştig scos prin stoarcere, cel ce îşi trage mâinile înapoi ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge şi îşi^(N) leagă ochii ca să nu vadă răul, ¹⁶ acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, şi apa nu-i va lipsi. ¹⁷ „Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi ţara în toată întinderea ei. ¹⁸ Inima ta îşi va aduce aminte de groaza trecută şi va zice: ‘Unde^(O) este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este cel ce veghea asupra turnurilor?’ ¹⁹ Atunci nu vei mai vedea pe poporul^(P) acela îndrăzneţ, pe poporul^(Q) cu vorbirea încâlcită, de n-o puteai înţelege, cu limba gângavă, de n-o puteai pricepe. ²⁰ Priveşte^(R) Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul^(S) ca locuinţă liniştită, ca un cort care nu va mai fi mutat, ai cărui ţăruşi^(T) nu^(U) vor mai fi scoşi niciodată şi ale cărui funii nu vor mai fi dezlegate. ²¹ Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ţine loc de râuri, de pârâuri late, unde totuşi nu pătrund corăbii cu lopeţi şi nu trece niciun vas puternic. ²² Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul^(V) nostru, Domnul^(W) este Împăratul nostru: El ne mântuieşte! ²³ Funiile tale s-au slăbit, aşa că nu mai pot strânge piciorul catargului şi nu mai pot întinde pânzele. Atunci se împarte prada, care-i aşa de mare, că până şi ologii iau parte la ea. ²⁴ Niciun locuitor nu zice: ‘Sunt bolnav!’ Poporul^(X) Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.”