⁴ „Domnul^(A) Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel^(B) doborât de întristare. El Îmi trezeşte în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.

⁹ Apoi Domnul Şi-a întins^(A) mâna şi mi-a atins gura. Şi Domnul mi-a zis: ‘Iată, pun cuvintele Mele^(B) în gura ta.

¹⁹ Dar^(A), când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune, căci ce veţi avea de spus, vă^(B) va fi dat chiar în ceasul acela;

¹¹ Când^(A) vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela, căci nu voi veţi vorbi, ci^(B) Duhul Sfânt.

¹¹ Când^(A) vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi, ¹² căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.”

¹⁴ Ţineţi bine minte^(A), să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde, ¹⁵ căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă^(B) toţi potrivnicii voştri.