⁹ Preotul va lua din darul de mâncare partea care trebuie adusă ca aducere-aminte^(A) şi o va arde pe altar. Acesta este un dar adus ca^(B) jertfă de mâncare, de un miros plăcut Domnului.

¹² S-o aducă la preot, şi preotul să ia din ea un pumn plin, ca aducere-aminte^(A), şi s-o ardă pe altar, ca şi pe^(B) darurile de mâncare mistuite de foc înaintea Domnului – acesta este un dar de ispăşire.

¹⁵ Preotul să ia un pumn din floarea făinii şi din untdelemn, cu toată tămâia adăugată la darul de mâncare, şi s-o ardă pe altar ca aducere-aminte^(A) de un miros plăcut Domnului.

⁷ Peste fiecare şir să pui tămâie curată, care să fie pe pâine ca aducere-aminte, ca un dar de mâncare mistuit de foc înaintea Domnului.

³ Cine junghie^(A) un bou ca jertfă nu este mai bun decât cel ce ucide un om; cine jertfeşte un miel este ca cel ce ar rupe gâtul unui câine^(B), cine aduce un dar de mâncare este ca cel ce ar vărsa sânge de porc, cine arde tămâie este ca cel ce s-ar închina la idoli; toţi aceştia îşi aleg căile lor, şi sufletul lor găseşte plăcere în urâciunile lor.

⁴ Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat şi a răspuns: „Ce este, Doamne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.