² ‘Când se^(A) vor face juruinţe Domnului, dacă e vorba de oameni, ei să fie ai Domnului, după preţuirea ta.

Juruinţele. Strugurii şi spicele

²¹ Dacă^(A) faci o juruinţă Domnului, Dumnezeului tău, să nu pregeţi s-o împlineşti, căci Domnul, Dumnezeul tău, îţi va cere socoteală, şi te vei face vinovat de un păcat.

³⁰ Iefta a făcut o juruinţă^(A) Domnului şi a zis: „Dacă vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon,

³⁵ Cum a văzut-o, el şi-a rupt^(A) hainele şi a zis: „Ah, fata mea, adânc mă loveşti şi mă tulburi! Am făcut o^(B) juruinţă Domnului şi n-o pot^(C) întoarce.”

⁴ Dacă^(A) ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlineşte^(B) juruinţa pe care ai făcut-o.