Răscumpărarea lucrurilor închinate Domnului

27 Domnul i-a zis lui Moise: „Spune-le israeliţilor: «Când un om va închina Domnului anumite persoane printr-un jurământ deosebit, să o facă după evaluarea ta; dacă este vorba despre un bărbat cu vârsta cuprinsă între douăzeci şi şaizeci de ani, atunci evaluarea ta să fie de cincizeci de şecheli de argint, după şechelul Lăcaşului[a]. Dacă este o femeie, atunci evaluarea ta să fie de treizeci de şecheli[b]. Dacă are între cinci şi douăzeci de ani, evaluarea ta să fie de douăzeci de şecheli pentru un băiat şi de zece şecheli[c] pentru o fată. Dacă are între o lună şi cinci ani, evaluarea ta să fie de cinci şecheli de argint pentru un băiat şi de trei şecheli de argint[d] pentru o fetiţă. Dacă omul are şaizeci de ani sau mai mult, atunci evaluarea ta pentru un bărbat să fie de cincisprezece şecheli, iar pentru o femeie să fie de zece şecheli[e]. Dacă este prea sărac ca să poată plăti evaluarea ta, atunci să se ducă la preot şi preotul să-i facă o altă evaluare; preotul să facă o evaluare potrivit cu mijloacele pe care le are cel ce a făcut jurământul.

Dacă este vorba de animale care pot fi aduse ca jertfe Domnului, tot ceea ce va fi oferit Domnului va fi considerat sfânt. 10 Nu va avea voie să înlocuiască animalul şi nici să schimbe unul bun pe altul rău sau unul rău pe altul bun; dacă un animal este înlocuit cu un altul, atunci şi unul, şi celălalt vor fi consideraţi sfinţi. 11 Dacă este vorba de un animal necurat, care nu poate fi adus ca jertfă Domnului, animalul să fie adus înaintea preotului. 12 Preotul să-l evalueze să vadă dacă e bun sau rău; va rămâne la evaluarea făcută de preot. 13 Dacă vrea să-l răscumpere, să mai adauge o cincime la evaluarea lui.

14 Dacă un om Îi va închina Domnului locuinţa sa, preotul s-o evalueze să vadă dacă e bună sau rea; va rămâne la evaluarea făcută de preot. 15 Dacă cel care şi-a închinat Domnului locuinţa vrea să o răscumpere, va trebui să adauge o cincime la evaluarea ei şi va fi a lui.

16 Dacă un om Îi va închina Domnului o parcelă de pământ din moşia lui, evaluarea ei să fie făcută ţinând cont de sămânţa necesară cultivării ei: cincizeci de şecheli de argint la un homer[f] de sămânţă de orz. 17 Dacă va închina ogorul în anul de veselie[g], acesta să rămână la evaluarea ta[h], 18 dar dacă va închina ogorul după anul de veselie, atunci preotul să-i socotească preţul în funcţie de anii care mai rămân până la anul de veselie, după care să-l scadă din evaluarea ta. 19 Dacă cel care închină ogorul, va dori vreodată să-l răscumpere, atunci va trebui să adauge o cincime la preţul evaluării tale[i] şi ogorul va fi al lui. 20 Dar dacă nu va dori să-şi răscumpere ogorul sau dacă îl va vinde altui om, atunci nu va mai putea fi răscumpărat. 21 În anul de veselie, când ogorul va fi eliberat, el va fi pus deoparte pentru Domnul ca un ogor închinat[j] Lui; el va fi proprietatea preotului.

22 Dacă cineva închină Domnului un ogor pe care l-a cumpărat, care nu este parte din moşia lui, 23 preotul să socotească cât trebuie să fie preţul până la anul de veselie, iar el să plătească în aceeaşi zi evaluarea ta, ca un lucru închinat Domnului. 24 În anul de veselie ogorul acela să fie dat înapoi celui de la care fusese cumpărat, din moşia căruia făcea parte. 25 Toate evaluările să fie făcute după şechelul Lăcaşului, care are douăzeci de ghere[k].

26 Nimeni nu va putea închina Domnului întâiul născut al animalelor, deoarece el aparţine deja Domnului ca întâi născut; fie bou[l], fie oaie, este al Domnului. 27 Dacă este vorba însă de un animal necurat, atunci să-l răscumpere după evaluarea ta[m] şi să adauge o cincime la ea; dacă nu va fi răscumpărat, să fie vândut după evaluarea ta.

28 Nici un lucru oferit Domnului spre nimicire, pe care un om îl poate închina Domnului din tot ce are, fie om, fie animal, fie vreun ogor din moşia lui, nu va putea fi vândut sau răscumpărat; tot ce va fi închinat astfel va fi considerat preasfânt pentru Domnul.

29 Nici un om dat spre nimicire nu va putea fi răscumpărat, ci va fi omorât.

30 Toate zeciuielile din pământ, fie din sămânţa pământului, fie din rodul pomilor, sunt ale Domnului; ele sunt închinate Domnului. 31 Dacă un om va dori să răscumpere ceva din zeciuiala sa, să mai adauge o cincime la ea. 32 Toate zeciuielile din cirezi sau din turme, tot ce va trece pe sub toiagul păstorului să fie închinat Domnului. 33 Să nu se cerceteze dacă animalul este bun sau rău şi nici să nu se înlocuiască; dacă-l va înlocui cineva, atunci ambele animale vor fi sfinte, atât animalul înlocuit, cât şi celălalt şi nu vor putea fi răscumpărate.»“

34 Acestea sunt poruncile pe care Domnul i le-a dat lui Moise pe muntele Sinai, pentru poporul Israel.

Footnotes

  1. Leviticul 27:3 Vezi nota de la 5:15; aproximativ 0,5 kg; şi în v. 16
  2. Leviticul 27:4 Aproximativ 0,3 kg
  3. Leviticul 27:5 Aproximativ 0,2 kg pentru băiat şi 0,1 kg pentru fată
  4. Leviticul 27:6 Aproximativ 50 gr pentru băiat şi 30 gr pentru fetiţă
  5. Leviticul 27:7 Aproximativ 150 gr pentru bărbat şi 100 gr pentru femeie
  6. Leviticul 27:16 Aproximativ 0,5 kg la aproximativ 220 l
  7. Leviticul 27:17 Vezi nota de la 25:10
  8. Leviticul 27:17 TM; LXX: la valoarea lui, fiind vorba de valoarea care fusese stabilită pentru un ogor vândut în anul de veselie (vezi 25:14-17)
  9. Leviticul 27:19 TM; LXX: la valoarea lui; vezi nota de la 27:17; şi în v. 23
  10. Leviticul 27:21 Termenul ebraic se referă la un lucru sau o persoană dedicate irevocabil Domnului, fie ca dar, fie printr-o distrugere completă; şi în vs. 28, 29
  11. Leviticul 27:25 Vezi nota de la Ex. 21:32
  12. Leviticul 27:26 Putea fi atât mascul, cât şi femelă
  13. Leviticul 27:27 TM; LXX: după preţul lui

Juruinţele

27 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Când se(A) vor face juruinţe Domnului, dacă e vorba de oameni, ei să fie ai Domnului, după preţuirea ta. Iar preţuirea pe care o vei face unui bărbat, de la douăzeci până la şaizeci de ani, să fie de cincizeci de sicli de argint, după(B) siclul Sfântului Locaş: dacă este femeie, preţuirea să fie de treizeci de sicli. De la cinci până la douăzeci de ani, preţuirea să fie de douăzeci de sicli pentru un băiat şi de zece sicli pentru o fată. De la o lună până la cinci ani, preţuirea să fie de cinci sicli de argint pentru un băiat şi de trei sicli de argint pentru o fată. De la şaizeci de ani în sus, preţuirea să fie de cincisprezece sicli pentru un bărbat şi de zece sicli pentru o femeie. Dacă cel ce a făcut juruinţa este prea sărac ca să plătească preţuirea aceasta făcută de tine, să-l aducă la preot, să-l preţuiască, şi preotul să facă o preţuire potrivit cu mijloacele omului aceluia. Dacă este vorba de dobitoacele care pot fi aduse ca jertfă Domnului, orice dobitoc care se va da Domnului va fi ceva sfânt. 10 Să nu-l schimbe şi să nu pună unul rău în locul unuia bun, nici unul bun în locul unuia rău; dacă s-ar întâmpla să se înlocuiască un dobitoc cu altul, şi unul, şi celălalt vor fi sfinţi. 11 Dacă este vorba de dobitoacele necurate, care nu pot fi aduse ca jertfă Domnului, să aducă dobitocul la preot, 12 care-i va face preţuirea după cum va fi bun sau rău şi va rămâne la preţuirea preotului. 13 Dacă(C) vrea să-l răscumpere, să mai adauge o cincime la preţuirea lui.

Predarea lucrurilor

14 Dacă cineva îşi închină Domnului casa, hărăzind-o Domnului ca un dar sfânt, preotul să-i facă preţuirea după cum va fi, bună sau rea, şi să rămână la preţuirea făcută de preot. 15 Dacă(D) cel ce şi-a închinat Domnului casa vrea s-o răscumpere, să adauge o cincime la preţul preţuirii ei, şi va fi a lui. 16 Dacă cineva închină Domnului un ogor din moşia lui, preţuirea ta să fie după câtimea de sămânţă pe care o dă, şi anume cincizeci de sicli de argint pentru un omer de sămânţă de orz. 17 Dacă îşi închină Domnului ogorul, cu începere chiar din anul de veselie, să rămână la preţuirea ta, 18 dar, dacă îşi închină Domnului ogorul după anul de veselie, atunci preotul să-i socotească(E) preţul după numărul anilor care mai rămân până la anul de veselie şi să-l scadă din preţuirea ta. 19 Dacă(F) cel ce şi-a închinat Domnului ogorul vrea să-l răscumpere, atunci să mai adauge o cincime la argintul preţuit de tine, şi ogorul să rămână al lui. 20 Dacă nu-şi răscumpără ogorul, şi-l vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat. 21 Şi când va ieşi cumpărătorul din el la anul de veselie(G), ogorul acela să fie închinat(H) Domnului, ca ogor hărăzit Lui; să fie moşia(I) preotului. 22 Dacă cineva închină Domnului un ogor cumpărat de el, care nu face parte din moşia(J) lui, 23 preotul(K) să-i socotească preţul după cât face preţuirea până la anul de veselie şi omul acela să plătească în aceeaşi zi preţul hotărât de tine, ca lucru închinat Domnului. 24 În anul de(L) veselie, ogorul să se întoarcă la acela de la care fusese cumpărat şi din moşia căruia făcea parte. 25 Toate preţuirile să se facă în sicli Sfântului Locaş: siclul are douăzeci de ghere(M).

Ce nu se poate închina

26 Nimeni nu va putea să închine Domnului pe întâiul(N) născut din vita lui, care chiar este al Domnului ca întâi născut; fie bou, fie miel este al Domnului. 27 Dacă este vorba însă de un dobitoc necurat, să-l răscumpere cu preţul preţuit de tine, mai adăugând(O) încă o cincime; dacă nu este răscumpărat, să fie vândut după preţuirea ta. 28 Tot(P) ce va dărui un om Domnului prin făgăduinţă din ce are nu va putea nici să se vândă, nici să se răscumpere: fie om, fie dobitoc, fie un ogor din moşia lui; tot ce va fi dăruit Domnului prin făgăduinţă va fi un lucru preasfânt, pentru Domnul. 29 Niciun(Q) om închinat Domnului prin făgăduinţă nu va putea fi răscumpărat, ci va fi omorât.

Zeciuielile

30 Orice(R) zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului. 31 Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o(S) cincime. 32 Orice zeciuială din cirezi şi din turme, din tot ce trece(T) sub toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului. 33 Să nu se cerceteze dacă dobitocul este bun sau rău şi să nu(U) se schimbe; dacă se înlocuieşte un dobitoc cu un altul, şi unul, şi celălalt vor fi sfinţi şi nu vor putea fi răscumpăraţi’.” 34 Acestea(V) sunt poruncile pe care le-a dat lui Moise Domnul pentru copiii lui Israel, pe muntele Sinai.