16 Apoi preotul să ardă toate acestea pe altar; este o mâncare adusă ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută. Toată grăsimea este a Domnului.

17 Aceasta să fie o lege veşnică pentru toate generaţiile, în toate locurile unde veţi locui: să nu mâncaţi grăsimea şi să nu mâncaţi sângele[a].“

Read full chapter

Footnotes

  1. Leviticul 3:17 Grăsimea aparţinea Domnului şi trebuia mistuită de foc; sângele simboliza viaţa, care era sacră, trebuind tratată cu respect (vezi Gen. 9:4-6; Lev. 17:11)