Pescuirea minunată

5 Pe când^(A) Se afla lângă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu, ² Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejele. ³ S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon, şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi, a şezut jos şi învăţa pe noroade din corabie. ⁴ Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărteaz-o^(B) la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire”. ⁵ Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic, dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” ⁶ După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejele. ⁷ Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile. ⁸ Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus şi I-a zis: „Doamne, pleacă^(C) de la mine, căci sunt un om păcătos”. ⁹ Fiindcă îl apucase spaima pe el şi pe toţi cei ce erau cu el din pricina pescuirii pe care o făcuseră. ¹⁰ Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci, Isus a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum^(D) încolo vei fi pescar de oameni”. ¹¹ Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat^(E) totul şi au mers după El.

Vindecarea unui lepros

¹² Isus^(F) era într-una din cetăţi. Şi iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s-a aruncat cu faţa la pământ, L-a rugat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti”. ¹³ Isus a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţit!”Îndată l-a lăsat lepra. ¹⁴ Apoi^(G), i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te”, i-a zis El, „de te arată preotului şi adu, pentru curăţirea ta, ce^(H) a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei”. ¹⁵ Se răspândea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se^(I) strângeau cu grămada ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. ¹⁶ Iar^(J) El se ducea în locuri pustii şi Se ruga.

Vindecarea unui slăbănog

¹⁷ Într-una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte farisei şi învăţători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. ¹⁸ Şi^(K) iată că nişte oameni purtau într-un pat pe un slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui. ¹⁹ Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperişul casei şi l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus. ²⁰ Când le-a văzut credinţa, Isus a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!” ²¹ Cărturarii şi fariseii au^(L) început să cârtească şi să zică în ei înşişi: „Cine^(M) este acesta de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?” ²² Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul şi le-a zis: „Pentru ce cârtiţi în inimile voastre? ²³ Ce este mai lesne: a zice: ‘Păcatele îţi sunt iertate’ sau a zice: ‘Scoală-te şi umblă?’ ²⁴ Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: ţie îţi poruncesc”, a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă.” ²⁵ Şi numaidecât, slăbănogul s-a sculat în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu. ²⁶ Toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite”.

Chemarea lui Levi

²⁷ După^(N) aceea, Isus a ieşit afară şi a văzut pe un vameş, numit Levi, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!” ²⁸ Vameşul a lăsat totul, s-a sculat şi a mers după El. ²⁹ Levi I-a făcut^(O) un ospăţ mare la el în casă, şi o mulţime de vameşi şi de alţi oaspeţi şedeau la masă cu ei. ³⁰ Fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau ucenicilor Lui: „Pentru ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?” ³¹ Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. ³² N-am^(P) venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”

Întrebarea despre post

³³ Ei I-au zis: „Ucenicii^(Q) lui Ioan, ca şi ai fariseilor, postesc des şi fac rugăciuni, pe când ai Tăi mănâncă şi beau”. ³⁴ El le-a răspuns: „Oare puteţi face pe nuntaşi să postească în timpul când mirele este cu ei? ³⁵ Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei; atunci vor posti în acele zile.” ³⁶ Le-a spus^(R) şi o pildă: „Nimeni nu rupe dintr-o haină nouă un petic ca să-l pună la o haină veche; altminteri, rupe şi haina cea nouă şi nici peticul luat de la ea nu se potriveşte la cea veche. ³⁷ Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ³⁸ ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi amândouă se păstrează. ³⁹ Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte vin nou, căci zice: ‘Este mai bun cel vechi’ ”.