Font Size
Marcu 6
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Marcu 6
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Isus la Nazaret. Necredinţa locuitorilor
6 Isus a(A) plecat de acolo şi S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El. 2 Când a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, se mirau şi ziceau: „De(B) unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui? 3 Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele(C) lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici, între noi?” Şi găseau(D) o pricină de poticnire în El. 4 Dar Isus le-a zis: „Un proroc nu(E) este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui”. 5 N-a(F) putut să facă nicio minune acolo, ci doar Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat. 6 Şi se(G) mira de necredinţa lor.
Trimiterea celor doisprezece
Isus străbătea(H) satele de primprejur şi învăţa pe norod.
7 Atunci(I) a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate. 8 Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu; 9 să(J) se încalţe cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine. 10 Apoi le-a zis: „În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela. 11 Şi(K), dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo şi să scuturaţi(L)îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru pământul Sodomei şi Gomorei decât pentru cetatea aceea.” 12 Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa. 13 Scoteau mulţi draci şi(M) ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.
Moartea lui Ioan Botezătorul
14 Împăratul Irod a auzit(N) vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit, şi a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morţi, şi de aceea lucrează aceste puteri prin el”. 15 Alţii(O) ziceau: „Este Ilie”. Iar alţii ziceau: „Este un proroc ca unul din proroci”. 16 Dar(P) Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morţi”. 17 Căci Irod însuşi trimisese să prindă pe Ioan şi-l legase în temniţă din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă. 18 Şi Ioan zicea lui Irod: „Nu-ţi(Q) este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!” 19 Irodiada avea necaz pe Ioan şi voia să-l omoare. Dar nu putea, 20 căci Irod se temea(R) de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfânt; îl ocrotea şi, când îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neştiind ce să facă, şi-l asculta cu plăcere. 21 Totuşi(S) a venit o zi cu bun prilej, când Irod îşi prăznuia ziua(T) naşterii şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai-marilor oastei şi fruntaşilor Galileii. 22 Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da”. 23 Apoi a adăugat cu jurământ: „Ori(U) ce-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea”. 24 Fata a ieşit afară şi a zis mamei sale: „Ce să cer?” Şi mamă-sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul”. 25 Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat şi i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul”. 26 Împăratul(V) s-a întristat foarte mult, dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n-a vrut să zică nu. 27 A trimis îndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s-a dus şi a tăiat capul lui Ioan în temniţă, 28 l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, şi fata l-a dat mamei sale. 29 Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul şi l-au pus într-un mormânt.
Înmulţirea pâinilor
30 Apostolii(W) s-au adunat la Isus şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni. 31 Isus(X) le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin”. Căci erau(Y) mulţi care veneau şi se duceau şi ei n-aveau vreme nici să mănânce. 32 Au(Z) plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte. 33 Oamenii i-au văzut plecând şi i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile şi au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei. 34 Când(AA) a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-aveau păstor, şi a(AB) început să-i înveţe multe lucruri. 35 Fiindcă(AC) ziua era pe sfârşite, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu şi ziua este pe sfârşite. 36 Dă-le drumul să se ducă în cătunele şi satele de primprejur ca să-şi cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca.” 37 „Daţi-le voi să mănânce”, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare(AD) să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei şi să le dăm să mănânce?” 38 Şi El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi? Duceţi-vă de vedeţi.” S-au dus de au văzut câte pâini au şi au răspuns: „Cinci(AE) şi doi peşti”. 39 Atunci le-a poruncit să-i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde. 40 Şi au şezut jos în cete de câte o sută şi de câte cincizeci. 41 El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. Şi-a ridicat ochii spre cer şi a rostit binecuvântarea(AF). Apoi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti, i-a împărţit la toţi. 42 Au mâncat toţi şi s-au săturat; 43 şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimituri de pâine şi cu ce mai rămăsese din peşti. 44 Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbaţi.
Isus umblă pe mare
45 Îndată(AG), Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului. 46 După ce Şi-a luat rămas-bun de la norod, S-a dus în munte ca să Se roage. 47 Când(AH) s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm. 48 A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Şi, într-a patra strajă din noapte, a mers la ei umblând pe mare şi voia(AI) să treacă pe lângă ei. 49 Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă şi au ţipat, 50 pentru că toţi L-au văzut şi s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei şi le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!” 51 Apoi S-a suit la ei în corabie şi a stat vântul. Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriţi, 52 căci nu(AJ) înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima(AK) împietrită.
Vindecări la Ghenezaret
53 După(AL) ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au tras la mal. 54 Când au ieşit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus, 55 au alergat prin toate împrejurimile şi au început să aducă pe bolnavi în paturi pretutindeni pe unde se auzea că era El. 56 Oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi pe pieţe şi-L rugau să le dea voie doar(AM) să se atingă de poalele hainei Lui. Şi toţi câţi se atingeau de El erau tămăduiţi.
Marcu 6
Nouă Traducere În Limba Română
Marcu 6
Nouă Traducere În Limba Română
Necredinţa celor din Nazaret
6 Isus a ieşit de acolo şi a venit în patria Lui. Ucenicii Lui L-au urmat. 2 Când a venit ziua Sabatului, a început să dea învăţătură în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, erau uimiţi şi ziceau: „De unde are Acest Om aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Cum de se fac aceste minuni prin mâinile Lui? 3 Oare nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei[a] şi fratele lui Iacov, al lui Iosif[b], al lui Iuda şi al lui Simon? Şi surorile Lui, nu sunt oare aici, printre noi?“ Şi astfel, ei se poticneau în El.
4 Isus însă le-a zis: „Un profet nu este fără onoare decât în patria lui, între rudele lui şi în casa lui.“ 5 Şi n-a putut să facă acolo nici o minune, în afară de faptul că Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat. 6 Şi se mira de necredinţa lor.
Trimiterea celor doisprezece
Isus străbătea satele de jur-împrejur, dând învăţătură. 7 El i-a chemat pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le autoritate asupra duhurilor necurate. 8 Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag – să nu ia nici pâine, nici traistă, nici bani la brâu, 9 ci să se încalţe cu sandale, dar să nu-şi ia două tunici. 10 El le-a mai zis: „În orice casă intraţi, rămâneţi acolo până când veţi pleca din locul acela. 11 Şi dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, scuturaţi-vă praful de sub picioare când ieşiţi de acolo, drept mărturie împotriva lor!“
12 Ei au plecat şi au predicat că oamenii trebuie să se pocăiască. 13 Au scos mulţi demoni şi pe mulţi bolnavi i-au uns cu untdelemn şi i-au vindecat.
Ioan Botezătorul decapitat
14 Regele[c] Irod a auzit despre Isus, căci numele Lui ajunsese vestit. Unii ziceau[d]: „Ioan Botezătorul a fost înviat dintre cei morţi şi de aceea lucrează aceste puteri prin El!“ 15 Alţii ziceau: „Este Ilie!“, iar alţii ziceau: „Este un profet, ca unul dintre profeţi!“
16 Dar Irod, când a auzit, a zis: „Ioan acela, cel pe care l-am decapitat, a fost înviat!“ 17 Căci Irod însuşi trimisese să-l aresteze pe Ioan şi-l legase în închisoare din cauza Irodiadei[e], soţia lui Filip, fratele său, deoarece Irod se căsătorise cu ea, 18 iar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ţi este permis s-o ai pe soţia fratelui tău!“[f] 19 Irodiada îl duşmănea pe Ioan şi voia să-l omoare, dar nu putea, 20 pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l un bărbat drept şi sfânt, şi îl proteja. Când îl asculta, de multe ori stătea în cumpănă[g]; şi îl asculta cu plăcere.
21 A venit însă o zi oportună, când Irod, la aniversarea zilei sale de naştere, a dat un ospăţ nobililor săi, ofiţerilor şi conducătorilor Galileii. 22 Fiica Irodiadei[h] a venit şi a dansat, iar lui Irod şi invitaţilor săi le-a plăcut.
Regele i-a zis atunci fetei:
– Cere-mi orice doreşti şi-ţi voi da!
23 Apoi i-a jurat (solemn)[i]:
– Orice-mi vei cere, îţi voi da, până la o jumătate din regatul meu!
24 Fata a ieşit şi a întrebat-o pe mama ei:
– Ce să cer?
Aceasta i-a răspuns:
– Capul lui Ioan Botezătorul!
25 Atunci ea a intrat în grabă la rege, cerându-i:
– Doresc să-mi dai chiar acum, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!
26 Regele s-a întristat foarte tare, dar, din pricina jurămintelor şi a invitaţilor săi, n-a putut s-o refuze. 27 Şi regele a trimis imediat un călău, poruncindu-i să-i aducă capul lui Ioan. Acesta s-a dus, l-a decapitat pe Ioan în închisoare, 28 i-a adus capul pe o farfurie şi i l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei sale. 29 Când ucenicii lui Ioan au auzit despre aceasta, au venit, i-au luat trupul şi l-au pus într-un mormânt.
Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni
30 Apostolii s-au adunat la Isus şi I-au povestit tot ce făcuseră şi tot ce-i învăţaseră pe oameni. 31 Isus le-a zis: „Veniţi cu Mine într-un loc pustiu, doar voi singuri, şi odihniţi-vă puţin!“ Căci erau mulţi care veneau şi plecau, iar ei n-aveau timp nici măcar să mănânce.
32 Au plecat deci cu barca, doar ei singuri, spre un loc pustiu. 33 Dar mulţi i-au văzut plecând şi i-au recunoscut, aşa că oameni din toate cetăţile au alergat pe jos până acolo şi au sosit înaintea lor. 34 Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulţime de oameni şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-au păstor. Şi a început să-i înveţe multe lucruri.[j]
35 Fiindcă ora era deja târzie, ucenicii Lui au venit la El şi I-au zis:
– Locul acesta este pustiu şi ora este deja târzie. 36 Dă-le drumul mulţimilor să meargă prin cătunele din împrejurimi şi prin sate ca să-şi cumpere ceva să mănânce!
37 Însă Isus le-a zis:
– Daţi-le voi să mănânce!
Ei L-au întrebat:
– De unde să luăm două sute de denari[k] şi să ne ducem să cumpărăm pâine, ca să le dăm să mănânce?
38 Isus i-a întrebat:
– Câte pâini aveţi? Duceţi-vă şi vedeţi!
După ce au văzut câte pâini aveau, ei I-au răspuns:
– Cinci, şi doi peşti.
39 Isus le-a poruncit să-i aşeze pe toţi pe iarba verde, în grupuri. 40 Ei s-au aşezat în grupuri de câte o sută şi de câte cincizeci. 41 Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, a rostit binecuvântarea, a frânt pâinile şi apoi le-a dat ucenicilor ca să le împartă mulţimilor. De asemenea, a împărţit tuturor şi cei doi peşti. 42 Au mâncat toţi şi s-au săturat; 43 şi au strâns douăsprezece coşuri pline cu firimiturile rămase şi cu ceea ce rămăsese din peşti. 44 Cei ce mâncaseră (pâinile)[l] erau cinci mii de bărbaţi.
Isus umblă pe mare
45 Imediat după aceea, Isus i-a zorit pe ucenicii Săi să se suie în barcă şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, în Betsaida, iar între timp El va da drumul mulţimii. 46 După ce Şi-a luat rămas bun de la ei, S-a dus pe munte să se roage.
47 Era deja seară când barca a ajuns în mijlocul mării, iar El se afla singur pe ţărm. 48 A văzut că ucenicii se chinuiau cu vâslitul, pentru că vântul le era împotrivă şi, cam în a patra strajă a nopţii[m], Isus a venit spre ei, umblând pe mare; voia să ajungă la ei[n]. 49 Când L-au văzut umblând pe mare, au zis: „Este o stafie!“ şi au ţipat, 50 pentru că toţi s-au speriat când L-au văzut.
Dar Isus le-a vorbit imediat şi le-a zis: „Îndrăzniţi! Eu sunt! Nu vă temeţi!“ 51 După ce S-a suit la ei în barcă, vântul a încetat. Ei s-au mirat foarte tare. 52 Căci nu înţeleseseră nici ce s-a întâmplat cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.
53 Au traversat marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au ancorat acolo. 54 Imediat ce a coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut. 55 Ei au alergat prin toată regiunea aceea şi au început să-i aducă pe paturi pe cei bolnavi acolo unde auzeau că se află Isus. 56 Şi oriunde mergea El, în sate, în cetăţi sau în cătune, îi aşezau pe cei bolnavi în pieţe şi-L rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui; şi toţi cei care se atingeau de ea erau vindecaţi.
Footnotes
- Marcu 6:3 Multe mss, probabil pentru a se armoniza cu Mt. 13:55 sau din reverenţă faţă de persoana lui Isus, conţin: fiul tâmplarului şi al Mariei; posibil ca aceste cuvinte să fi fost o jignire la adresa lui Isus, din partea celor din Nazaret (niciodată despre un bărbat nu se spunea că este fiul mamei, ci al tatălui)
- Marcu 6:3 Gr.: Ioses, o variantă a lui Iosif
- Marcu 6:14 De fapt, tetrarhul Irod Antipa (4 î.Cr.-39 d.Cr.), unul dintre fiii lui Irod cel Mare (37-4 î.Cr.); tetrarhul domnea peste a patra parte a unei regiuni, fiind inferior unui rege şi stăpânind doar cu aprobarea romanilor
- Marcu 6:14 Unele mss timpurii conţin: El zicea
- Marcu 6:17 Nepoată a lui Irod cel Mare, căsătorită mai întâi cu Filip, fratele vitreg al lui Irod Antipa (a nu se confunda cu tetrarhul Filip; vezi Lc. 3:1); şi în vs. 19, 22
- Marcu 6:18 Cf. Lev. 18:16; 20:21
- Marcu 6:20 Unele mss conţin: făcea multe lucruri, probabil din pricina confuziei între poieo (a face) şi aporeo (a fi în cumpănă)
- Marcu 6:22 Multe mss foarte importante conţin: fiica lui, Irodiada; alte mss conţin: fiica Irodiadei înseşi
- Marcu 6:23 Unele mss nu conţin acest cuvânt
- Marcu 6:34 Vezi Num. 27:17; Ezech. 34:15
- Marcu 6:37 Un denar era plata obişnuită pentru o zi de muncă (soldaţii romani primeau, de asemenea, un denar pe zi); deci, câştigul pentru 8 luni de zile, luând în calcul Sabatele şi sărbătorile
- Marcu 6:44 Unele mss nu conţin acest cuvânt
- Marcu 6:48 Între orele 3:00-6:00; evreii au împrumutat de la romani împărţirea nopţii în 4 străji a câte 3 ore; în VT, noaptea era împărţită în 3 străji a câte 4 ore (apus-22:00; 22:00-2:00; 2:00-răsărit)
- Marcu 6:48 Sau: era cât pe ce să treacă de ei; sensul expresiei în greacă este nesigur; probabil că textul vorbeşte din perspectiva ucenicilor. Sau vezi Ex. 33:19, 22, unde slava lui Dumnezeu trece pe lângă (cf. LXX, unde este folosit acelaşi cuvânt grecesc) Moise
Mark 6
New International Version
Mark 6
New International Version
A Prophet Without Honor(A)
6 Jesus left there and went to his hometown,(B) accompanied by his disciples. 2 When the Sabbath came,(C) he began to teach in the synagogue,(D) and many who heard him were amazed.(E)
“Where did this man get these things?” they asked. “What’s this wisdom that has been given him? What are these remarkable miracles he is performing? 3 Isn’t this the carpenter? Isn’t this Mary’s son and the brother of James, Joseph,[a] Judas and Simon?(F) Aren’t his sisters here with us?” And they took offense at him.(G)
4 Jesus said to them, “A prophet is not without honor except in his own town, among his relatives and in his own home.”(H) 5 He could not do any miracles there, except lay his hands on(I) a few sick people and heal them. 6 He was amazed at their lack of faith.
Jesus Sends Out the Twelve(J)
Then Jesus went around teaching from village to village.(K) 7 Calling the Twelve to him,(L) he began to send them out two by two(M) and gave them authority over impure spirits.(N)
8 These were his instructions: “Take nothing for the journey except a staff—no bread, no bag, no money in your belts. 9 Wear sandals but not an extra shirt. 10 Whenever you enter a house, stay there until you leave that town. 11 And if any place will not welcome you or listen to you, leave that place and shake the dust off your feet(O) as a testimony against them.”
12 They went out and preached that people should repent.(P) 13 They drove out many demons and anointed many sick people with oil(Q) and healed them.
John the Baptist Beheaded(R)(S)
14 King Herod heard about this, for Jesus’ name had become well known. Some were saying,[b] “John the Baptist(T) has been raised from the dead, and that is why miraculous powers are at work in him.”
15 Others said, “He is Elijah.”(U)
And still others claimed, “He is a prophet,(V) like one of the prophets of long ago.”(W)
16 But when Herod heard this, he said, “John, whom I beheaded, has been raised from the dead!”
17 For Herod himself had given orders to have John arrested, and he had him bound and put in prison.(X) He did this because of Herodias, his brother Philip’s wife, whom he had married. 18 For John had been saying to Herod, “It is not lawful for you to have your brother’s wife.”(Y) 19 So Herodias nursed a grudge against John and wanted to kill him. But she was not able to, 20 because Herod feared John and protected him, knowing him to be a righteous and holy man.(Z) When Herod heard John, he was greatly puzzled[c]; yet he liked to listen to him.
21 Finally the opportune time came. On his birthday Herod gave a banquet(AA) for his high officials and military commanders and the leading men of Galilee.(AB) 22 When the daughter of[d] Herodias came in and danced, she pleased Herod and his dinner guests.
The king said to the girl, “Ask me for anything you want, and I’ll give it to you.” 23 And he promised her with an oath, “Whatever you ask I will give you, up to half my kingdom.”(AC)
24 She went out and said to her mother, “What shall I ask for?”
“The head of John the Baptist,” she answered.
25 At once the girl hurried in to the king with the request: “I want you to give me right now the head of John the Baptist on a platter.”
26 The king was greatly distressed, but because of his oaths and his dinner guests, he did not want to refuse her. 27 So he immediately sent an executioner with orders to bring John’s head. The man went, beheaded John in the prison, 28 and brought back his head on a platter. He presented it to the girl, and she gave it to her mother. 29 On hearing of this, John’s disciples came and took his body and laid it in a tomb.
Jesus Feeds the Five Thousand(AD)(AE)
30 The apostles(AF) gathered around Jesus and reported to him all they had done and taught.(AG) 31 Then, because so many people were coming and going that they did not even have a chance to eat,(AH) he said to them, “Come with me by yourselves to a quiet place and get some rest.”
32 So they went away by themselves in a boat(AI) to a solitary place. 33 But many who saw them leaving recognized them and ran on foot from all the towns and got there ahead of them. 34 When Jesus landed and saw a large crowd, he had compassion on them, because they were like sheep without a shepherd.(AJ) So he began teaching them many things.
35 By this time it was late in the day, so his disciples came to him. “This is a remote place,” they said, “and it’s already very late. 36 Send the people away so that they can go to the surrounding countryside and villages and buy themselves something to eat.”
37 But he answered, “You give them something to eat.”(AK)
They said to him, “That would take more than half a year’s wages[e]! Are we to go and spend that much on bread and give it to them to eat?”
38 “How many loaves do you have?” he asked. “Go and see.”
When they found out, they said, “Five—and two fish.”(AL)
39 Then Jesus directed them to have all the people sit down in groups on the green grass. 40 So they sat down in groups of hundreds and fifties. 41 Taking the five loaves and the two fish and looking up to heaven, he gave thanks and broke the loaves.(AM) Then he gave them to his disciples to distribute to the people. He also divided the two fish among them all. 42 They all ate and were satisfied, 43 and the disciples picked up twelve basketfuls of broken pieces of bread and fish. 44 The number of the men who had eaten was five thousand.
Jesus Walks on the Water(AN)(AO)
45 Immediately Jesus made his disciples get into the boat(AP) and go on ahead of him to Bethsaida,(AQ) while he dismissed the crowd. 46 After leaving them, he went up on a mountainside to pray.(AR)
47 Later that night, the boat was in the middle of the lake, and he was alone on land. 48 He saw the disciples straining at the oars, because the wind was against them. Shortly before dawn he went out to them, walking on the lake. He was about to pass by them, 49 but when they saw him walking on the lake, they thought he was a ghost.(AS) They cried out, 50 because they all saw him and were terrified.
Immediately he spoke to them and said, “Take courage! It is I. Don’t be afraid.”(AT) 51 Then he climbed into the boat(AU) with them, and the wind died down.(AV) They were completely amazed, 52 for they had not understood about the loaves; their hearts were hardened.(AW)
53 When they had crossed over, they landed at Gennesaret and anchored there.(AX) 54 As soon as they got out of the boat, people recognized Jesus. 55 They ran throughout that whole region and carried the sick on mats to wherever they heard he was. 56 And wherever he went—into villages, towns or countryside—they placed the sick in the marketplaces. They begged him to let them touch even the edge of his cloak,(AY) and all who touched it were healed.
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN) 
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
New International Version (NIV) 
Holy Bible, New International Version®, NIV® Copyright ©1973, 1978, 1984, 2011 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
NIV Reverse Interlinear Bible: English to Hebrew and English to Greek. Copyright © 2019 by Zondervan.