Neemia 9

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Postul şi mărturisirea păcatelor

9 În a douăzeci şi patra zi a^(A) aceleiaşi luni, copiii lui Israel s-au adunat, îmbrăcaţi în saci^(B) şi presăraţi cu ţărână, pentru ţinerea unui post. ² Cei ce erau din neamul lui Israel, despărţindu-se^(C) de toţi străinii, au venit şi şi-au mărturisit păcatele lor şi fărădelegile părinţilor lor. ³ După ce au stat jos, au citit^(D) în cartea Legii Domnului, Dumnezeului lor, a patra parte din zi şi altă a patra parte din zi şi-au mărturisit păcatele şi s-au închinat înaintea Domnului, Dumnezeului lor. ⁴ Iosua, Bani, Cadmiel, Şebania, Buni, Şerebia, Bani şi Chenani s-au suit pe scaunul leviţilor şi au strigat cu glas tare către Domnul, Dumnezeul lor. ⁵ Şi leviţii Iosua, Cadmiel, Bani, Haşabnia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia au zis:

„Sculaţi-vă şi binecuvântaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din veşnicie în veşnicie!

Binecuvântat să fie Numele Tău cel slăvit^(E), care este mai presus de orice binecuvântare şi de orice laudă! ⁶ Tu, Doamne, numai^(F) Tu ai făcut^(G) cerurile, cerurile^(H) cerurilor şi toată^(I) oştirea lor şi pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai^(J) viaţă tuturor acestor lucruri şi oştirea cerurilor se închină înaintea Ta. ⁷ Tu, Doamne Dumnezeule, ai ales pe Avram^(K), l-ai scos din Ur, din Haldeea, şi i-ai pus numele Avraam^(L). ⁸ Tu ai găsit inima lui credincioasă^(M) înaintea Ta, ai făcut legământ^(N) cu el şi ai făgăduit că vei da seminţei lui ţara canaaniţilor, hetiţilor, amoriţilor, fereziţilor, iebusiţilor şi ghirgasiţilor şi Ţi-ai ţinut^(O) cuvântul, căci eşti drept. ⁹ Tu ai văzut^(P) necazul părinţilor noştri în Egipt şi le-ai auzit^(Q) strigătele la Marea Roşie. ¹⁰ Ai făcut^(R) semne şi minuni împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor lui şi împotriva întregului popor din ţara lui, pentru că ştiai cu câtă îngâmfare^(S) se purtaseră faţă de părinţii noştri şi Ţi-ai arătat^(T) slava Ta cum se vede astăzi. ¹¹ Ai despărţit^(U) marea înaintea lor şi au trecut pe uscat prin mijlocul mării, dar ai prăbuşit în adânc, ca o piatră^(V) în fundul apelor, pe cei ce-i urmăreau. ¹² I-ai călăuzit^(W) ziua printr-un stâlp de nor şi noaptea printr-un stâlp de foc, care le lumina drumul pe care aveau să-l urmeze. ¹³ Te-ai pogorât^(X) pe Muntele Sinai, le-ai vorbit din înălţimea cerurilor şi le-ai dat porunci drepte^(Y), legi adevărate, învăţături şi orânduiri minunate. ¹⁴ Le-ai făcut cunoscut Sabatul^(Z) Tău cel sfânt şi le-ai dat prin robul Tău Moise porunci, învăţături şi o Lege. ¹⁵ Le-ai dat, de la înălţimea cerurilor, pâine^(AA) când le era foame şi ai scos apă^(AB) din stâncă atunci când le era sete. Şi le-ai spus să intre^(AC) în stăpânirea ţării pe care jurasei că le-o vei da. ¹⁶ Dar părinţii noştri^(AD) s-au îngâmfat şi şi-au înţepenit^(AE) grumazul. N-au urmat poruncile Tale, ¹⁷ n-au vrut să asculte şi au dat uitării^(AF) minunile pe care le făcusei pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi, în răzvrătirea lor, şi-au pus o căpetenie^(AG) ca să se întoarcă în robia lor. Dar Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător^(AH) şi milostiv, încet la mânie şi bogat în bunătate. Şi nu i-ai părăsit ¹⁸ nici chiar atunci când^(AI) şi-au făcut un viţel turnat şi au zis: ‘Iată Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt!’ şi s-au dedat la mari ocări faţă de Tine. ¹⁹ În îndurarea^(AJ) Ta fără margini, nu i-ai părăsit în pustie şi stâlpul^(AK) de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, nici stâlpul de foc să le lumineze noaptea drumul pe care aveau să-l urmeze. ²⁰ Le-ai dat Duhul Tău^(AL) cel bun ca să-i facă înţelepţi; n-ai îndepărtat mana^(AM) Ta de la gura lor şi le-ai dat apă^(AN) să-şi potolească setea. ²¹ Patruzeci^(AO) de ani ai avut grijă să-i hrăneşti în pustie şi n-au dus lipsă de nimic, hainele^(AP) nu li s-au învechit şi picioarele nu li s-au umflat. ²² Le-ai dat în mână împărăţii şi popoare, ale căror ţinuturi le-ai împărţit între ei, şi au stăpânit ţara lui Sihon^(AQ), împăratul Hesbonului, şi ţara lui Og, împăratul Basanului. ²³ Le-ai înmulţit^(AR) fiii ca stelele cerurilor şi i-ai adus în ţara despre care spusesei părinţilor lor că au s-o ia în stăpânire. ²⁴ Şi fiii lor au intrat^(AS) şi au luat ţara în^(AT) stăpânire; ai smerit înaintea lor pe locuitorii ţării, canaaniţii, şi i-ai dat în mâinile lor, împreună cu împăraţii şi popoarele ţării, ca să le facă ce le place. ²⁵ Au ajuns stăpâni pe cetăţi întărite şi pe pământuri roditoare^(AU); au stăpânit case^(AV) pline de tot felul de bunătăţi, puţuri săpate, vii, măslini şi pomi roditori din belşug; au mâncat, s-au săturat, s-au îngrăşat^(AW) şi au trăit în desfătări, prin bunătatea^(AX) Ta cea mare. ²⁶ Totuşi ei s-au răsculat^(AY) şi s-au răzvrătit împotriva Ta. Au aruncat Legea^(AZ) Ta la spatele lor, au ucis pe prorocii^(BA) Tăi, care-i rugau fierbinte să se întoarcă la Tine, şi s-au dedat la mari ocări faţă de Tine. ²⁷ Atunci^(BB) i-ai lăsat în mâinile vrăjmaşilor lor, care i-au apăsat. Dar, în vremea necazului lor, au strigat către Tine, şi Tu i-ai auzit de la înălţimea cerurilor^(BC) şi, în îndurarea Ta cea mare, le-ai dat izbăvitori^(BD) care i-au scăpat din mâinile vrăjmaşilor lor. ²⁸ Când au avut odihnă, au început iarăşi să facă rău^(BE) înaintea Ta. Atunci i-ai lăsat în mâinile vrăjmaşilor lor, care i-au stăpânit. Dar din nou au strigat către Tine, şi Tu i-ai auzit de la înălţimea cerurilor, şi, în marea Ta îndurare, i-ai izbăvit de mai multe^(BF) ori. ²⁹ I-ai rugat fierbinte să se întoarcă la Legea Ta, dar ei au stăruit în îngâmfarea^(BG) lor, n-au ascultat de poruncile Tale, au păcătuit împotriva orânduirilor Tale, care fac viu pe cel ce^(BH) le împlineşte, Ţi-au întors spatele cu îndărătnicie, şi-au înţepenit grumazul şi n-au ascultat. ³⁰ I-ai îngăduit astfel mulţi ani, le-ai dat înştiinţări^(BI) prin Duhul Tău, prin proroci^(BJ), şi tot n-au luat aminte. Atunci i-ai dat în mâinile^(BK) unor popoare străine. ³¹ Dar, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit^(BL) şi nu i-ai părăsit, căci Tu eşti un Dumnezeu milostiv^(BM) şi îndurător. ³² Şi acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule mare, puternic^(BN) şi înfricoşat, Tu, care Îţi ţii legământul Tău de îndurare, nu privi ca puţin lucru toate suferinţele prin care am trecut noi, împăraţii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri, prorocii noştri, părinţii noştri şi tot poporul Tău, din vremea^(BO) împăraţilor Asiriei până în ziua de azi. ³³ Tu^(BP) ai fost drept în tot ce ni s-a întâmplat, căci Te-ai arătat credincios, iar noi am făcut^(BQ) rău. ³⁴ Împăraţii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri şi părinţii noştri n-au păzit Legea şi n-au dat ascultare nici poruncilor, nici înştiinţărilor pe care li le dădeai. ³⁵ Când erau stăpâni, în mijlocul multelor^(BR) binefaceri pe care li le dădeai, în ţara^(BS) întinsă şi roditoare pe care le-o dădusei, nu Ţi-au^(BT) slujit şi nu s-au abătut de la faptele lor rele. ³⁶ Şi astăzi, iată-ne robi^(BU)! Iată-ne robi pe pământul pe care l-ai dat părinţilor noştri pentru ca să se bucure de roadele şi de bunurile lui! ³⁷ El îşi înmulţeşte^(BV) roadele pentru împăraţii cărora ne-ai supus din pricina păcatelor noastre; ei stăpânesc^(BW) după plac asupra trupurilor noastre şi asupra vitelor noastre şi suntem într-o mare strâmtorare!”

Înnoirea legământului

³⁸ Pentru toate acestea, noi am încheiat^(BX) un legământ, pe care l-am făcut în scris. Şi căpeteniile noastre, leviţii noştri şi preoţii noştri şi-au pus pecetea^(BY) pe el.