Judecata Domnului cu privire la Sion

Cum s-a înnegrit aurul
    şi cum s-a schimbat aurul curat!
Pietrele sfinte stau risipite
    pe la fiecare colţ de stradă.

Cum fiii preţioşi ai Sionului,
    altădată preţuiţi ca aurul pur,
sunt consideraţi acum ca ulcioarele de lut,
    lucrate de mâinile olarului.

Până şi şacalii îşi scot sânul
    ca să-şi alăpteze puii!
Fiica poporului meu a ajuns însă nemiloasă
    ca struţii pustiei[a].

Limba celui alăptat se lipeşte de cerul gurii,
    fiind uscată de sete.
Copiii cer pâine,
    însă nimeni nu le-o dă.

Cei ce se hrăneau cu delicatese
    zac acum părăsiţi pe străzi.
Cei crescuţi în purpură
    se lipesc acum de un morman de cenuşă.

Vina[b] fiicei poporului meu
    este mai mare decât păcatul Sodomei
care a fost distrusă într-o clipă,
    fără a pune mâna cineva pe ea[c].

Prinţii ei erau mai curaţi decât zăpada
    şi mai albi decât laptele.
Trupurile le erau mai roşii decât coralii,
    iar feţele[d] le erau ca safirul[e].

Acum însă sunt mai negri la înfăţişare decât funinginea,
    astfel că nu-i mai recunoşti pe străzi.
Pielea li s-a lipit de oase
    şi a devenit uscată ca lemnul.

Cei ucişi de sabie sunt mai fericiţi
    decât cei ucişi de foamete;
lihniţi de foame, aceştia se sting
    din lipsa roadelor câmpului!

10 Femeile, care odată erau pline de milă,
    şi-au fiert copiii cu mâinile lor;
ei le-au slujit drept hrană
    când fiica poporului meu era zdrobită.

11 Domnul Şi-a dezlănţuit toată furia,
    Şi-a revărsat mânia Lui aprigă!
A aprins un foc în Sion,
    care i-a mistuit temeliile.

12 Regii pământului n-ar fi crezut
    şi nici unul din locuitorii lumii nu s-ar fi gândit
că duşmanul şi vrăjmaşul
    vor intra pe porţile Ierusalimului.

13 S-a întâmplat din pricina păcatelor profeţilor lui
    şi a nelegiuirilor preoţilor lui
care au vărsat în mijlocul lui
    sângele celor drepţi.

14 Ei rătăcesc acum ca orbii pe străzi,
    atât de mânjiţi de sânge,
încât nimeni nu îndrăzneşte să se atingă
    de veşmintele lor.

15 „Plecaţi, necuraţilor!“ se strigă la ei;
    „Plecaţi! Plecaţi! Nu ne atingeţi!“
Fugind şi rătăcind printre neamuri, acestea spun:
    „Nu vor mai locui aici!“

16 Domnul Însuşi i-a împrăştiat,
    nemaiveghind asupra lor[f].
Astfel, preoţilor nu li se mai arată respect,
    iar bătrânilor nu li se mai acordă cinste.

17 Ochii noştri obosiseră,
    aşteptând zadarnic ajutorul.
Din turnurile noastre ne uitam
    după un neam care nu ne putea izbăvi.

18 Duşmanii ne luau urma,
    astfel că nu puteam ieşi în pieţe.
Sfârşitul se apropia, zilele se împliniseră,
    căci ne venise sfârşitul.

19 Prigonitorii noştri au fost mai iuţi
    decât vulturii cerului.
Ne-au urmărit pe munţi
    şi ne-au pândit în pustie.

20 Unsul Domnului, suflarea vieţii noastre,
    a fost capturat în gropile lor,
el, despre care spuneam:
    „Vom trăi la umbra lui printre neamuri!“

21 Bucură-te şi saltă de veselie, fiică a Edomului,
    tu, care locuieşti în ţara Uţ!
Să ştii însă că potirul va trece şi pe la tine;
    te vei îmbăta şi te vei dezbrăca!

22 Fiică a Sionului, pedeapsa ta s-a sfârşit.
    El nu-ţi va mai prelungi exilul.
Nelegiuirea ta însă, fiică a Edomului, El o va pedepsi
    şi îţi va scoate la iveală păcatele.

Footnotes

  1. Plângeri 4:3 Vezi Iov 39:14-17
  2. Plângeri 4:6 Sau: Pedeapsa
  3. Plângeri 4:6 Sensul versului în ebraică este nesigur
  4. Plângeri 4:7 Sensul termenului în ebraică este nesigur
  5. Plângeri 4:7 Sau: lapislazuli
  6. Plângeri 4:16 Sau: nemaidorind să-i privească