Prolog: scopul şi tema cărţii

Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel,

pentru a cunoaşte înţelepciunea şi învăţătura,
    pentru a înţelege cuvintele cunoaşterii,
pentru a primi îndrumare în ce priveşte chibzuinţa,
    dreptatea, judecata şi nepărtinirea
pentru a da agerime[a] celui neştiutor[b],
    iar tânărului – cunoştinţă şi prudenţă,
pentru ca cel înţelept să asculte şi să-şi sporească cunoaşterea,
    iar cel cu discernământ să primească îndrumare
pentru a înţelege un proverb sau o pildă,
    pentru a pricepe cuvintele şi ghicitorile înţelepţilor.

Frica de Domnul este începutul cunoaşterii,
    dar nebunii[c] dispreţuiesc înţelepciunea şi disciplinarea.

Îndemnuri la a căuta înţelepciunea

Avertizare împotriva ispitirii

Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău
    şi nu părăsi îndrumarea mamei tale.
Căci ele vor fi o cunună graţioasă pe capul tău
    şi un colier în jurul gâtului tău.

10 Fiul meu, dacă nişte păcătoşi vor să te ademenească
    nu te lăsa înduplecat de ei.
11 Dacă-ţi vor spune: „Vino cu noi!
    Haidem să stăm la pândă ca să vărsăm sânge,
        să întindem fără motiv curse celui nevinovat!
12 Haidem să-i înghiţim de vii ca Locuinţa Morţilor[d]
    şi întregi ca pe cei ce se coboară în groapă!
13 Vom câştiga tot felul de lucruri scumpe
    şi ne vom umple casele cu pradă.
14 Pune partea ta cu noi
    şi vom avea o pungă împreună!“
15 Fiul meu, să nu mergi împreună cu ei,
    abate-ţi piciorul de pe căile lor,
16 căci picioarele lor aleargă spre rău
    şi se grăbesc să verse sânge.
17 Este însă atât de zadarnic să se arunce plasa
    în văzul tuturor păsărilor!
18 Căci aceştia îşi pândesc însăşi viaţa lor,
    îşi întind curse înseşi sufletelor lor.

19 Aceasta este soarta tuturor celor ce umblă după câştig necinstit;
    el curmă viaţa celor ce şi-l însuşesc.

Chemarea înţelepciunii şi consecinţele respingerii ei

20 Înţelepciunea strigă pe străzi,
    îşi înalţă glasul în locuri publice,
21 strigă acolo unde e zarva mai mare[e],
    la porţile cetăţii îşi rosteşte cuvintele:

22 „Nesăbuiţilor, până când veţi iubi prostia?
    Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura
        şi vor urî proştii cunoaşterea?
23 Dacă v-aţi întoarce la mustrarea mea,
    aş revărsa duhul meu peste voi
        şi v-aş dezvălui cuvintele mele.
24 Dar pentru că mă respingeţi când vă chem,
    iar când îmi întind mâna, nimeni nu ia seama,
25 pentru că ignoraţi toate sfaturile mele
    şi nu primiţi mustrările mele,
26 de aceea şi eu voi râde când vă va lovi dezastrul,
    îmi voi bate joc de voi când groaza vă va ajunge,
27 când spaima vă va cuprinde ca o furtună
    şi nenorocirea va veni ca o rafală de vânt,
        când necazul şi suferinţa vă vor copleşi.

28 Atunci mă vor chema dar nu voi răspunde,
    mă vor căuta dar nu mă vor găsi.
29 Pentru că au urât cunoştinţa
    şi n-au ales frica de Domnul,
30 pentru că n-au acceptat sfaturile mele
    şi au dispreţuit toate mustrările mele,
31 de aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor
    şi se vor sătura cu roada planurilor lor.
32 Căci încăpăţânarea îi ucide pe cei nesăbuiţi
    şi mulţumirea de sine îi distruge pe cei proşti;
33 dar cel ce mă ascultă va locui în siguranţă,
    va trăi liniştit, fără să-l apuce groaza de vreun rău.“

Footnotes

  1. Proverbe 1:4 Sau: prudenţă
  2. Proverbe 1:4 Sau: celui nesăbuit. Termenul ebraic se referă la o anumită naivitate sau lipsă de experienţă; peste tot în carte
  3. Proverbe 1:7 Termenul ebraic tradus cu nebun denotă, aici şi aproape peste tot în VT, o persoană deficientă din punct de vedere moral
  4. Proverbe 1:12 Ebr: Şeol; peste tot în carte
  5. Proverbe 1:21 TM; LXX: strigă de pe ziduri

Strigarea înţelepciunii

Pildele(A) lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,
pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii,
pentru înţelegerea cuvintelor minţii;
pentru(B) căpătarea învăţăturilor de bun-simţ,
de dreptate, de judecată şi de nepărtinire;
ca să dea celor(C) neîncercaţi agerime de minte,
tânărului cunoştinţă şi chibzuinţă,
să asculte(D) însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa,
şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă
pentru prinderea înţelesului unei pilde sau al unui cuvânt adânc,
înţelesul cuvintelor înţelepţilor şi al cuvintelor lor cu tâlc(E).
Frica Domnului este începutul(F) ştiinţei,
dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.
Ascultă, fiule(G), învăţătura tatălui tău
şi nu lepăda îndrumările mamei tale!
Căci ele sunt o cunună(H) plăcută pe capul tău
şi un lanţ de aur la gâtul tău.

Ferirea de ispite

10 Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească,
nu te(I) lăsa câştigat de ei!
11 Dacă-ţi vor zice: „Vino cu noi!
Haidem să întindem curse, ca să vărsăm(J) sânge,
să întindem fără temei laţuri celui nevinovat;
12 haidem să-i înghiţim de vii, ca Locuinţa morţilor,
şi întregi, ca(K) pe cei ce se pogoară în groapă;
13 vom găsi tot felul de lucruri scumpe
şi ne vom umple casele cu pradă;
14 vei avea şi tu partea ta la fel cu noi,
o pungă vom avea cu toţii!” –
15 fiule, să nu porneşti la(L) drum cu ei,
abate-ţi(M) piciorul de pe cărarea lor!
16 Căci(N) picioarele lor aleargă la rău
şi se grăbesc să verse sânge.
17 Dar degeaba se aruncă laţul
înaintea ochilor tuturor păsărilor,
18 căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor
şi sufletului lor îi întind ei laţuri.
19 Aceasta este soarta(O) tuturor celor lacomi de câştig:
lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.

Cei neascultători

20 Înţelepciunea(P) strigă pe uliţe,
îşi înalţă glasul în pieţe;
21 strigă unde e zarva mai mare,
la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei:
22 „Până când veţi iubi prostia, proştilor?
Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura
şi vor urî nebunii ştiinţa?
23 Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările mele!
Iată, voi turna(Q) duhul meu peste voi,
vă voi face cunoscut cuvintele mele…
24 Fiindcă(R) eu chem, şi voi vă împotriviţi,
fiindcă îmi întind mâna, şi nimeni nu ia seama,
25 fiindcă lepădaţi(S) toate sfaturile mele
şi nu vă plac mustrările mele,
26 de aceea şi(T) eu voi râde când veţi fi în vreo nenorocire;
îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza,
27 când vă va apuca groaza ca(U) o furtună
şi când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej,
când vor da peste voi necazul şi strâmtorarea.
28 Atunci(V) mă vor chema, şi nu voi răspunde;
mă vor căuta, şi nu mă vor găsi.
29 Pentru că au(W) urât ştiinţa
şi n-au ales(X) frica Domnului;
30 pentru că n-au(Y) iubit sfaturile mele
şi au nesocotit toate mustrările mele.
31 De aceea, se vor hrăni(Z) cu roada umbletelor lor
şi se vor sătura cu sfaturile lor.
32 Căci împotrivirea proştilor îi ucide
şi liniştea nebunilor îi pierde,
33 dar cel ce(AA) m-ascultă va locui fără grijă,
va trăi liniştit(AB) şi fără să se teamă de vreun rău.”

Purpose and Theme

The proverbs(A) of Solomon(B) son of David, king of Israel:(C)

for gaining wisdom and instruction;
    for understanding words of insight;
for receiving instruction in prudent behavior,
    doing what is right and just and fair;
for giving prudence to those who are simple,[a](D)
    knowledge and discretion(E) to the young—
let the wise listen and add to their learning,(F)
    and let the discerning get guidance—
for understanding proverbs and parables,(G)
    the sayings and riddles(H) of the wise.[b](I)

The fear of the Lord(J) is the beginning of knowledge,
    but fools[c] despise wisdom(K) and instruction.(L)

Prologue: Exhortations to Embrace Wisdom

Warning Against the Invitation of Sinful Men

Listen, my son,(M) to your father’s(N) instruction
    and do not forsake your mother’s teaching.(O)
They are a garland to grace your head
    and a chain to adorn your neck.(P)

10 My son, if sinful men entice(Q) you,
    do not give in(R) to them.(S)
11 If they say, “Come along with us;
    let’s lie in wait(T) for innocent blood,
    let’s ambush some harmless soul;
12 let’s swallow(U) them alive, like the grave,
    and whole, like those who go down to the pit;(V)
13 we will get all sorts of valuable things
    and fill our houses with plunder;
14 cast lots with us;
    we will all share the loot(W)”—
15 my son, do not go along with them,
    do not set foot(X) on their paths;(Y)
16 for their feet rush into evil,(Z)
    they are swift to shed blood.(AA)
17 How useless to spread a net
    where every bird can see it!
18 These men lie in wait(AB) for their own blood;
    they ambush only themselves!(AC)
19 Such are the paths of all who go after ill-gotten gain;
    it takes away the life of those who get it.(AD)

Wisdom’s Rebuke

20 Out in the open wisdom calls aloud,(AE)
    she raises her voice in the public square;
21 on top of the wall[d] she cries out,
    at the city gate she makes her speech:

22 “How long will you who are simple(AF) love your simple ways?
    How long will mockers delight in mockery
    and fools hate(AG) knowledge?
23 Repent at my rebuke!
    Then I will pour out my thoughts to you,
    I will make known to you my teachings.
24 But since you refuse(AH) to listen when I call(AI)
    and no one pays attention(AJ) when I stretch out my hand,
25 since you disregard all my advice
    and do not accept my rebuke,
26 I in turn will laugh(AK) when disaster(AL) strikes you;
    I will mock(AM) when calamity overtakes you(AN)
27 when calamity overtakes you like a storm,
    when disaster(AO) sweeps over you like a whirlwind,
    when distress and trouble overwhelm you.

28 “Then they will call to me but I will not answer;(AP)
    they will look for me but will not find me,(AQ)
29 since they hated knowledge
    and did not choose to fear the Lord.(AR)
30 Since they would not accept my advice
    and spurned my rebuke,(AS)
31 they will eat the fruit of their ways
    and be filled with the fruit of their schemes.(AT)
32 For the waywardness of the simple will kill them,
    and the complacency of fools will destroy them;(AU)
33 but whoever listens to me will live in safety(AV)
    and be at ease, without fear of harm.”(AW)

Footnotes

  1. Proverbs 1:4 The Hebrew word rendered simple in Proverbs denotes a person who is gullible, without moral direction and inclined to evil.
  2. Proverbs 1:6 Or understanding a proverb, namely, a parable, / and the sayings of the wise, their riddles
  3. Proverbs 1:7 The Hebrew words rendered fool in Proverbs, and often elsewhere in the Old Testament, denote a person who is morally deficient.
  4. Proverbs 1:21 Septuagint; Hebrew / at noisy street corners