12 Cine iubeşte disciplinarea, iubeşte cunoştinţa,
    dar cel ce urăşte mustrarea este prost.

Cel bun obţine bunăvoinţă de la Domnul,
    dar El condamnă pe omul cu intenţii rele.

Omul nu se poate întări prin răutate,
    dar cel drept nu poate fi dezrădăcinat.

O soţie virtuoasă este coroana soţului ei,
    dar cea care-i aduce ruşine este ca putrezirea în oasele lui.

Planurile celor drepţi sunt chibzuite,
    dar sfaturile celor răi sunt înşelătoare.

Cuvintele celor răi stau la pândă ca să verse sânge,
    dar vorbirea[a] celor drepţi îi va salva.

Cei răi sunt doborâţi şi nu mai sunt,
    dar casa celor drepţi rămâne în picioare.

Un om este lăudat potrivit priceperii lui,
    dar cel ce are mintea stricată va fi dispreţuit.

Mai bine lipsit de importanţă, dar cu servitor,
    decât fudul şi fără mâncare!

10 Celui drept îi pasă de nevoile animalului său,
    dar faptele binevoitoare ale celor răi sunt fără milă.

11 Cine îşi lucrează pământul se va sătura de pâine,
    dar cel ce umblă după deşertăciuni este fără minte.

12 Cel rău pofteşte prada celor ticăloşi,
    dar rădăcina celor drepţi va rodi[b].

13 Cel rău este prins în cursă de vorbirea lui păcătoasă,
    dar cel drept scapă din necaz.

14 Prin rodul gurii lui, omul va fi săturat de bunătăţi
    şi fiecare va fi răsplătit după lucrul mâinilor lui.

15 Calea prostului este corectă în ochii lui,
    dar cel înţelept ascultă sfaturile.

16 Cel prost îşi dă la iveală îndată mânia,
    dar cel prudent ascunde insulta.

17 Martorul adevărat depune o mărturie dreaptă,
    dar martorul fals spune minciuni.

18 Cuvintele necugetate sunt ca străpungerile unei săbii,
    dar limba celui înţelept aduce vindecare.

19 Buzele sincere sunt întărite pentru totdeauna,
    dar limba mincinoasă rezistă doar pentru o clipă.

20 Înşelătoria este în inima celor ce plănuiesc răul,
    dar bucuria este pentru cei împăciuitori.

21 Cel drept nu are parte de nici o nenorocire,
    dar cel rău este copleşit de necazuri.

22 Buzele mincinoase sunt o urâciune înaintea Domnului,
    dar cei credincioşi adevărului Îi sunt plăcuţi.

23 Omul prudent ascunde cunoştinţa,
    dar inima proştilor vesteşte prostia.

24 Mâinile harnice vor domni,
    dar leneşul va sfârşi la muncă forţată.

25 Neliniştea inimii omului duce la descurajare,
    dar o vorbă bună îl înveseleşte.

26 Cel drept îşi alege cu grijă prietenii,[c]
    dar calea celor răi îi duce în rătăcire.

27 Leneşul nu-şi frige[d] vânatul,
    dar omul harnic îşi preţuieşte bunurile.

28 Pe cărarea dreptăţii este viaţă;
    de-a lungul ei nu este moarte[e].

Footnotes

  1. Proverbe 12:6 Lit.: gura
  2. Proverbe 12:12 Lit.: va da
  3. Proverbe 12:26 Sau: este o călăuză pentru semenul său
  4. Proverbe 12:27 Sensul termenului ebraic este nesigur
  5. Proverbe 12:28 TM; LXX: viaţă, / însă cărarea celor răzbunători duce la moarte

12 Cine iubeşte certarea iubeşte ştiinţa;
dar cine urăşte mustrarea este prost.
Omul de bine(A) capătă bunăvoinţa Domnului,
dar Domnul osândeşte pe cel plin de răutate.
Omul nu se întăreşte prin răutate,
dar rădăcina(B) celor neprihăniţi nu se va clătina.
O femeie(C) cinstită este cununa bărbatului ei,
dar cea care-i face ruşine este ca(D) putregaiul în oasele lui.
Gândurile celor neprihăniţi nu sunt decât dreptate,
dar sfaturile celor răi nu sunt decât înşelăciune.
Cuvintele(E) celor răi sunt nişte curse ca să verse sânge,
dar(F) gura celor fără prihană îi izbăveşte.
Cei răi(G) sunt răsturnaţi şi nu mai sunt,
dar casa celor neprihăniţi rămâne în picioare!
Un om este preţuit după măsura priceperii lui,
dar(H) cel cu inima stricată este dispreţuit.
Mai(I) bine să fii într-o stare smerită şi să ai o slugă,
decât(J) să faci pe fudulul şi să n-ai ce mânca.
10 Cel neprihănit se îndură de vite,
dar inima celui rău este fără milă.
11 Cine-şi(K) lucrează ogorul va avea belşug de pâine,
dar cine umblă după lucruri de nimic este(L) fără minte.
12 Cel rău pofteşte prada celor nelegiuiţi,
dar rădăcina celor neprihăniţi rodeşte.
13 În păcătuirea cu buzele este(M) o cursă primejdioasă,
dar(N) cel neprihănit scapă din bucluc.
14 Prin rodul(O) gurii te saturi de bunătăţi,
şi(P) fiecare primeşte după lucrul mâinilor lui.
15 Calea nebunului este fără prihană în(Q) ochii lui,
dar înţeleptul ascultă sfaturile.
16 Nebunul(R) îndată îşi dă pe faţă mânia,
dar înţeleptul ascunde ocara.
17 Cine(S) spune adevărul face o mărturisire dreaptă,
dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune.
18 Cine vorbeşte(T) în chip uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii,
dar(U) limba înţelepţilor aduce vindecare.
19 Buza care spune adevărul este întărită pe vecie,
dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă.
20 Înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul,
dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace.
21 Nicio nenorocire nu se întâmplă celui neprihănit,
dar cei răi sunt năpădiţi de rele.
22 Buzele mincinoase sunt urâte(V) Domnului,
dar cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuţi.
23 Omul(W) înţelept îţi ascunde ştiinţa,
dar inima nebunilor vesteşte nebunia.
24 Mâna(X) celor harnici va stăpâni,
dar mâna leneşă va plăti bir.
25 Neliniştea(Y) din inima omului îl doboară,
dar o vorbă(Z) bună îl înveseleşte.
26 Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună,
dar calea celor răi îi duce în rătăcire.
27 Leneşul nu-şi frige vânatul,
dar comoara de preţ a unui om este munca.
28 Pe cărarea neprihănirii este viaţa
şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte.