Add parallel Print Page Options

17 Mai bine o bucată(A) de pâine uscată cu pace,
decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!
Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul(B) care face ruşine
şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.
Tigaia(C) lămureşte argintul şi cuptorul lămureşte aurul,
dar Cel ce încearcă inimile este Domnul.
Cel rău ascultă cu luare-aminte la buza nelegiuită
şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.
Cine(D) îşi bate joc de sărac îşi bate joc de Cel ce l-a făcut;
cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
Copiii copiilor sunt cununa(E) bătrânilor
şi părinţii sunt slava copiilor lor.
Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun;
cu cât mai puţin cuvintele mincinoase, în gura unui om de viţă aleasă!
Darurile par o(F) piatră scumpă în ochii celor ce le primesc:
oriîncotro se întorc, izbândesc.
Cine(G) acoperă o greşeală caută dragostea,
dar(H) cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui dezbină pe prieteni.
10 O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput,
decât o sută de lovituri pe cel nebun.
11 Cel rău nu caută decât răscoală,
dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
12 Mai(I) bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei,
decât un nebun în timpul nebuniei lui.
13 Celui ce întoarce(J) rău pentru bine
nu-i va părăsi răul casa.
14 Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape;
de aceea, curmă(K) cearta înainte de a se înteţi.
15 Cel(L) ce iartă pe vinovat şi cel ce osândeşte pe cel nevinovat
sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.
16 La ce slujeşte argintul în mâna nebunului?
Să cumpere înţelepciunea?… Dar(M) n-are minte.
17 Prietenul(N) adevărat iubeşte oricând
şi în nenorocire ajunge ca un frate.
18 Omul(O) fără minte dă chezăşie,
se pune chezaş pentru aproapele său.
19 Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul
şi cine-şi(P) zideşte poarta prea înaltă îşi caută pieirea.
20 Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea
şi cel cu limba(Q) stricată cade în nenorocire.
21 Cine(R) dă naştere unui nebun va avea întristare
şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure.
22 O inimă(S) veselă este un bun leac,
dar un(T) duh mâhnit usucă oasele.
23 Cel rău primeşte daruri pe ascuns
ca să sucească(U) şi căile dreptăţii.
24 Înţelepciunea(V) este în faţa omului priceput,
dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.
25 Un fiu nebun aduce necaz(W) tatălui său
şi amărăciune celei ce l-a născut.
26 Nu este bine să osândeşti(X) pe cel neprihănit la o gloabă,
nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.
27 Cine(Y) îşi înfrânează vorbele cunoaşte ştiinţa
şi cine are duhul potolit este un om priceput.
28 Chiar(Z) şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea
şi de priceput dacă şi-ar ţine gura.

17 Mai bine o coajă de pâine uscată, mâncată în pace şi în linişte,
    decât o casă plină de petreceri[a] şi cu ceartă.

Un sclav înţelept va domni peste un fiu care aduce ruşine
    şi va avea parte de moştenire ca unul din fraţi.

Creuzetul este pentru argint şi cuptorul pentru aur,
    dar Cel Ce testează inima este Domnul.

Cel ce face răul ascultă de buzele înşelătoare
    şi cel mincinos dă atenţie limbii răutăcioase.

Cine îl batjocoreşte pe sărac Îl dispreţuieşte pe Creatorul lui;
    cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.

Nepoţii sunt cununa bătrânilor,
    iar părinţii sunt slava copiilor lor.

Cuvintele alese nu se potrivesc celui nebun,
    cu atât mai puţin buzele mincinoase pentru un nobil.

Mita este o piatră preţioasă în ochii celui ce o oferă;
    orice face, el reuşeşte.

Cine acoperă o jignire caută dragostea,
    dar cine o aminteşte mereu dezbină pe cei mai buni prieteni.

10 O mustrare pătrunde mai mult pe cel priceput
    decât o sută de lovituri pe cel prost.

11 Cel rău este înclinat doar spre revoltă;
    un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.

12 Mai bine să întâlneşti o ursoaică prădată de puii ei,
    decât un prost în nesăbuinţa lui.

13 Dacă un om întoarce rău pentru bine,
    nici răul nu-i va părăsi casa.

14 Începutul unei certe este ca ruperea unui stăvilar de apă;
    de aceea, opreşte cearta înainte de a se înteţi!

15 Cel ce îndreptăţeşte pe cel rău şi cel ce condamnă pe cel drept
    sunt amândoi o urâciune înaintea Domnului.

16 Ce folos au banii în mâna celui prost?
    Ca să cumpere înţelepciunea? Dar n-are minte …

17 Prietenul iubeşte oricând,
    iar fratele s-a născut să fie alături în necaz.

18 Omul nechibzuit dă garanţie
    şi girează pentru semenul său.

19 Cine iubeşte cearta iubeşte păcatul;
    cine construieşte o poartă înaltă îşi atrage distrugerea.

20 Cel cu inima necinstită nu are parte de bine
    şi cel cu limba înşelătoare cade în necaz.

21 Cine naşte un prost va avea întristare
    şi tatăl unui nebun nu va avea bucurie.

22 O inimă veselă este un bun leac,
    dar un duh mâhnit usucă oasele.

23 Cel rău acceptă mita pe ascuns,
    ca să corupă căile dreptăţii.

24 Înţelepciunea este înaintea omului priceput,
    dar ochii prostului o caută la capătul pământului.

25 Un fiu prost aduce întristare tatălui său
    şi amărăciune celei ce l-a născut.

26 Nu este bine să pedepseşti pe cel nevinovat,
    nici să loveşti pe cei nobili din cauza integrităţii lor.

27 Un om înzestrat cu ştiinţă îşi înfrânează cuvintele
    şi cel înţelept are un duh calm.[b]

28 Chiar şi un prost este considerat înţelept dacă tace
    şi priceput dacă-şi ţine gura.

Footnotes

  1. Proverbe 17:1 TM: jertfe
  2. Proverbe 17:27 Sau: Cine îşi înfrânează cuvintele este un om înzestrat cu ştiinţă / şi cine are un duh calm este un om înţelept