Proverbele 17

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

17 Mai bine o bucată^(A) de pâine uscată cu pace,
decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!
² Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul^(B) care face ruşine
şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.
³ Tigaia^(C) lămureşte argintul şi cuptorul lămureşte aurul,
dar Cel ce încearcă inimile este Domnul.
⁴ Cel rău ascultă cu luare-aminte la buza nelegiuită
şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.
⁵ Cine^(D) îşi bate joc de sărac îşi bate joc de Cel ce l-a făcut;
cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
⁶ Copiii copiilor sunt cununa^(E) bătrânilor
şi părinţii sunt slava copiilor lor.
⁷ Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun;
cu cât mai puţin cuvintele mincinoase, în gura unui om de viţă aleasă!
⁸ Darurile par o^(F) piatră scumpă în ochii celor ce le primesc:
oriîncotro se întorc, izbândesc.
⁹ Cine^(G) acoperă o greşeală caută dragostea,
dar^(H) cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui dezbină pe prieteni.
¹⁰ O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput,
decât o sută de lovituri pe cel nebun.
¹¹ Cel rău nu caută decât răscoală,
dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.
¹² Mai^(I) bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei,
decât un nebun în timpul nebuniei lui.
¹³ Celui ce întoarce^(J) rău pentru bine
nu-i va părăsi răul casa.
¹⁴ Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape;
de aceea, curmă^(K) cearta înainte de a se înteţi.
¹⁵ Cel^(L) ce iartă pe vinovat şi cel ce osândeşte pe cel nevinovat
sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului.
¹⁶ La ce slujeşte argintul în mâna nebunului?
Să cumpere înţelepciunea?… Dar^(M) n-are minte.
¹⁷ Prietenul^(N) adevărat iubeşte oricând
şi în nenorocire ajunge ca un frate.
¹⁸ Omul^(O) fără minte dă chezăşie,
se pune chezaş pentru aproapele său.
¹⁹ Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul
şi cine-şi^(P) zideşte poarta prea înaltă îşi caută pieirea.
²⁰ Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea
şi cel cu limba^(Q) stricată cade în nenorocire.
²¹ Cine^(R) dă naştere unui nebun va avea întristare
şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure.
²² O inimă^(S) veselă este un bun leac,
dar un^(T) duh mâhnit usucă oasele.
²³ Cel rău primeşte daruri pe ascuns
ca să sucească^(U) şi căile dreptăţii.
²⁴ Înţelepciunea^(V) este în faţa omului priceput,
dar ochii nebunului o caută la capătul pământului.
²⁵ Un fiu nebun aduce necaz^(W) tatălui său
şi amărăciune celei ce l-a născut.
²⁶ Nu este bine să osândeşti^(X) pe cel neprihănit la o gloabă,
nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.
²⁷ Cine^(Y) îşi înfrânează vorbele cunoaşte ştiinţa
şi cine are duhul potolit este un om priceput.
²⁸ Chiar^(Z) şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea
şi de priceput dacă şi-ar ţine gura.