27 Nu te lăuda cu ziua de mâine
    căci nu ştii ce poate aduce o zi!

Să te laude altul, nu gura ta,
    un străin, nu buzele tale!

Piatra este grea şi nisipul este greu,
    dar supărarea provocată de un prost este mai grea decât amândouă.

Furia este nemiloasă şi mânia este cumplită,
    dar cine poate sta în faţa geloziei?

Mai bine o mustrare pe faţă,
    decât o dragoste ascunsă!

Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşie,
    dar sărutările unui duşman sunt din abundenţă.

Sătulul calcă în picioare mierea,
    dar pentru cel flămând orice lucru amar este dulce.

Ca o pasăre care rătăceşte de la cuibul ei,
    aşa este omul plecat din căminul[a] lui.

Uleiul şi parfumul[b] înveselesc inima,
    iar cuvintele unui prieten care sfătuieşte din suflet sunt dulci.[c]

10 Nu-l părăsi pe prietenul tău şi nici pe prietenul tatălui tău
    şi nu intra în casa fratelui tău în ziua necazului tău;
        mai bine un vecin aproape decât un frate departe.

11 Fiul meu, fii înţelept şi înveseleşte-mi inima,
    căci astfel voi putea răspunde celui ce mă dispreţuieşte!

12 Omul prudent vede pericolul şi se ascunde,
    dar nesăbuiţii merg înainte şi au de suferit.

13 Ia-i haina celui ce a girat pentru un străin
    şi ţine-o garanţie dacă a girat pentru o străină!

14 Binecuvântarea semenului cu voce tare dis-de-dimineaţă
    este socotită ca un blestem.

15 O picurare continuă într-o zi ploioasă
    şi o soţie cicălitoare sunt tot una:
16 cine încearcă s-o oprească parcă ar opri vântul
    şi parcă ar apuca untdelemnul cu mâna!

17 După cum fierul ascute fierul,
    tot astfel şi omul însuşi îl face mai ager[d] pe semenul său.

18 Cine îngrijeşte de un smochin îi va mânca roadele
    şi cine are grijă de stăpânul său va fi preţuit.

19 După cum apa reflectă o faţă,
    tot astfel şi inima omului îl reflectă pe om.

20 Aşa cum Locuinţa Morţilor şi Locul Nimicirii[e] nu se satură niciodată,
    nici ochii omului nu se pot sătura.

21 Creuzetul este pentru argint şi cuptorul pentru aur,
    dar un om este testat de lauda pe care o primeşte[f].

22 Chiar dacă ai pisa un prost cu pisălogul
    în piuă, printre grăunţe,
        tot nu vei putea îndepărta prostia de la el.

23 Îngrijeşte-ţi bine turmele
    şi dă atenţie cirezilor tale,
24 pentru că nici bogăţiile nu sunt veşnice
    şi nici coroana nu ţine pe vecie!
25 După ce este îndepărtat fânul, şi iarba nouă se arată,
    iar iarba de pe dealuri este strânsă,
26 mieii vor fi pentru îmbrăcăminte,
    şi ţapii pentru plata câmpului.
27 Vei avea lapte de capră suficient pentru hrana ta, a familiei tale
    şi pentru întreţinerea slujnicelor tale.

Footnotes

  1. Proverbe 27:8 Lit.: locul
  2. Proverbe 27:9 Sau: tămâia
  3. Proverbe 27:9 Sau: inima, / iar sfatul amabil al unui prieten este mai bun decât propria-şi părere.
  4. Proverbe 27:17 Lit.: îl ascute
  5. Proverbe 27:20 Ebr.: Şeolul şi Abadonul
  6. Proverbe 27:21 Lit.: lauda lui (sau: despre el)