Add parallel Print Page Options

Psalmul 140

Către mai-marele cântăreţilor.

Un psalm al lui David

Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi!
Păzeşte-mă(A) de oamenii asupritori,
care cugetă lucruri rele în inima lor
şi sunt totdeauna(B) gata să aţâţe războiul!
Ei îşi ascut limba ca un şarpe,
au pe buze o otravă de năpârcă(C).
Păzeşte-mă(D), Doamne, de mâinile celui rău!
Fereşte-mă(E) de oamenii asupritori,
care se gândesc să mă doboare!
Nişte(F) îngâmfaţi îmi întind curse şi laţuri,
pun reţele de-a lungul drumului
şi îmi întind capcane.
Eu zic Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu!
Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele!
Doamne, Dumnezeule, tăria mântuirii mele,
Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.”
Nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău,
nu lăsa să-i izbutească planurile, ca(G) să nu se fălească!
Asupra capului celor ce mă înconjoară
să cadă(H) nelegiuirea buzelor lor!
10 Cărbuni(I) aprinşi să cadă peste ei!
În foc să fie aruncaţi
în adâncuri, de unde să nu se mai scoale!
11 Omul cu limba mincinoasă nu se întăreşte pe pământ
şi pe omul asupritor, nenorocirea îl paşte şi-l duce la pierzanie.
12 Ştiu că Domnul face(J) dreptate celui obijduit,
dreptate celor lipsiţi.
13 Da, cei neprihăniţi vor lăuda Numele Tău,
oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta.